Aur pe câmp, faliment în conturi: fermierii, furați pe față

28 Iun. 2025, 10:25
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
28 Iun. 2025, 10:25 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Recoltarea rapiței a început în sudul Republicii Moldova cu randamente peste așteptări, iar extinderea suprafețelor transformă această cultură în „vedeta” începutului de sezon, arată analiza semnată de economistul Iurie Rija. Primele tranzacții la Giurgiulești se situează între 8 300 și 8 500 lei/tonă, prețurile coborând spre 8 000–8 100 lei/tonă în nordul țării.

Deși Comisia Europeană anticipează pentru 2025 o recoltă comunitară de 18,8 milioane tone, observațiile din teren indică un potențial mai slab în unele state-cheie, ceea ce deschide „o fereastră de oportunitate” pentru producătorii moldoveni, subliniază Rija. În schimb, pentru floarea-soarelui cererea traderilor internaționali și a procesatorilor este aproape inexistentă, un semnal că presiunea pe prețuri se va intensifica odată cu apropierea noii campanii.

Economistul avertizează că, din cauza deficitului de spații de depozitare, traderii vor fi obligați să ridice marfa cel târziu până la 15–20 august. „Vor avea rezultate bune doar cei care achită integral la încărcare și dispun de infrastructură portuară; taxa de transbordare le anulează altora orice avantaj de preț”, explică Iurie Rija.

În paralel cu volatilitatea pieței, au proliferat tentativele de înșelăciune la achiziția de cereale. Rija recomandă fermierilor să lucreze exclusiv cu companii consacrate, iar în cazul partenerilor noi să condiționeze livrarea de prezența fizică la încărcare și plata imediată a lotului.

Pe ansamblu, sezonul agricol 2025/2026 debutează cu perspective bune la producție, dar cu „trei piedici majore” în calea profitabilității: prețuri de pornire modeste, costuri mari de transport și un curs valutar nefavorabil. „Doar strategia de vânzare bine calibrată poate transforma un câmp productiv într-un câștig real”, concluzionează economistul.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.