BCR pregătește vânzarea filialei BCR Chișinău S.A. către Victoriabank S.A.

Banca Comercială Română S.A. și Banca Comercială Victoriabank S.A., una dintre cele mai mari bănci din Republica Moldova, au agreat un acord de vânzare integrală a acțiunilor deținute de Banca Comercială Română în filiala BCR Chișinău S.A.. Victoriabank este a treia bancă din Republica Moldova după active, cu aproape 300.000 de clienți activi și 70 de sedii în toată țara.

Finalizarea tranzacției este așteptată să aibă loc în a doua parte a acestui an și este necesar să îndeplinească mai multe condiții suspensive, inclusiv aprobarea Băncii Naționale a Moldovei, a Băncii Naționale a României, a Băncii Centrale Europene, a Consiliului Concurenței din Republica Moldova și a Comisiei Naționale a Pieței Financiare din Republica Moldova. Până la primirea aprobărilor, BCR Chișinău și Victoriabank își vor desfășura activitatea independent, după care va avea loc integrarea BCR Chișinău în Victoriabank.

BCR Chișinău are peste 13.000 de clienți activi, 110 angajați și patru unități, două în Chișinău, respectiv câte o unitate în Cahul și Bălți.

„BCR Chișinău este o bancă solidă și performantă, un model de bună guvernanță cu servicii și produse de calitate, care aduc valoare adăugată clienților. Toate acestea vin din efortul și dedicarea unei echipe de oameni extraordinari. Le sunt recunoscător colegilor de la BCR Chișinău pentru toată pasiunea și dăruirea lor și pentru sprijinul oferit clienților de-a lungul anilor.

Pentru BCR, această decizie ține de strategia de a ne concentra exclusiv asupra dezvoltării businessului din România, în timp ce pentru toate părțile interesate – colegi, clienți și parteneri -, preluarea BCR Chișinău de către Victoriabank reprezintă deschiderea unui nou ecosistem de parteneriate și sinergii comerciale. În perioada imediat următoare, prioritatea noastră, alături de parteneri, este să asigurăm o tranziție cât mai simplă pentru clienți și colegi”, a declarat Sergiu Manea, CEO Banca Comercială Română și Președinte al Consiliului de Supraveghere BCR Chișinău.

„BCR Chișinău are peste 13.000 de clienți activi, iar preluarea de către Victoriabank se bazează pe consolidarea și accesibilizarea serviciilor pe care le oferim clienților noștri, printr-o mai mare acoperire teritorială. Urmează un proces de integrare, care a fost gândit astfel încât să fie cât mai simplu și mai ușor, iar prioritatea noastră este să oferim suport permanent și asistență colegilor și clienților pe parcursul implementării acestui transfer”, a declarat Juan Luis Martin Ortigosa, Preşedinte Executiv BCR Chișinău.

„Victoriabank a trecut în ultimii 5 ani printr-un amplu proces de transformare din punctul de vedere al modelului de guvernanță corporativă și al modelului de afaceri. A fost creat astfel un fundament solid, clădit pe valori corporative transparente și bazat pe experiența Băncii Transilvania, cea mai mare bancă din România și unul dintre cei mai mari acționari ai săi. Pe această fundație solidă, Victoriabank a devenit deschizător de drumuri în Moldova în domeniul digital și s-a dezvoltat prin creșterea sinergiilor cu România și Uniunea Europeană, oferind clienților și angajaților numeroase soluții inovative, care îi apropie tot mai mult de experiența companiilor din UE”, a afirmat Bogdan Pleșuvescu, CEO Victoriabank 2018 – 2022.

„Această achiziție reconfirmă misiunea Victoriabank de a-și consolida poziția pe piața bancară și angajamentul de a fi un susținător al economiei Republicii Moldova. Victoriabank și BCR Chișinău au un model de business asemănător, cu produse și servicii pentru clienții persoane fizice și juridice. Apreciem realizările de până acum ale BCR Chișinău și loialitatea ridicată a clienților săi”, a declarat Levon Khanikyan, CEO Victoriabank.

Consultanții juridici care au participat la structurarea, negocierea și implementarea tranzacției și a acordului de vânzare-cumpărare de acțiuni sunt:

Schoenherr și Asociații SCA, împreună cu Schoenherr Moldova, care acționează în calitate de consultant juridic al Băncii Comerciale Române S.A.
Filip & Company, alături de Vernon, David și Asociații din Republica Moldova, care acționează în calitate de consultant juridic pentru Banca Comercială Victoriabank S.A.

Despre Victoriabank:

Victoriabank este prima bancă comercială deschisă în Republica Moldova, în 1989. Cei mai mari acționari ai săi sunt Banca Transilvania și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Este în top trei cele mai mari bănci din Republica Moldova, cu active de peste 20 de miliarde lei moldovenești. Victoriabank are peste 70 de sedii în toată țara, aproape 300.000 de clienți activi și 1.100 de angajați. www.victoriabank.md

Despre BCR:
BCR oferă o gamă completă de produse și servicii financiare, printr-o rețea de 20 centre de afaceri și 16 birouri mobile dedicate companiilor și 321 de unități retail situate în majoritatea orașelor din țară cu peste 10.000 de locuitori, dintre care 40% sunt unități unde operațiunile cu numerar se efectuează doar la echipamente (cashless). BCR este banca nr.1 în România pe piața tranzacțiilor bancare, clienții BCR dispunând de o rețea națională extinsă de ATM-uri și mașini multifuncționale (2.000 de echipamente) și servicii bancare complete prin Internet banking, Mobile banking, Phone-banking și E-commerce.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Victoriabank #preluare #BCR

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.