Bemol Retail a câștigat definitiv procesul judiciar în Olanda. Portul Giurgiulești s-ar putea întoarce proprietaruluiui

15 Sept. 2021, 11:11
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
15 Sept. 2021, 11:11 // Actual //  MD Bani

La 7 septembrie, Curtea de Apel Amsterdam a respins apelul înaintat în numele companiilor Danube Logistics din Olanda și Republica Moldova împotriva deciziei Instanței districtuale din Amsterdam în procesul Danube Logistics împotriva Bemol Retail SRL, Easeur Holding BV și New Ventures Capital, se arată în cadrul uni comunicat de presă transmis de către compania Bemol Retail.

În hotărârea sa, instanța olandeză a decis că cererile Danube Logistics de a interzice Bemol Retail să întreprindă orice acțiune împotriva activelor Danube Logistics, inclusiv aplicarea sechestrului, sunt neîntemeiate.

Mai mult, instanța a constatat că, atunci când s-a aplicat sechestrul, s-a presupus în mod corect că acesta a fost efectuat în baza faptului că debitorul Thomas MOSER este proprietar al acestor active.

Este de menționat că sechestrul asupra capitalului social al Danube Logistics SRL, menținut prin hotărârea judecătorească definitivă, a fost aplicat de către executorul judecătoresc ca măsură asiguratorie în cadrul procedurii de executare a hotărârii judecătorești de repararea prejudiciului cauzat Bemol Retail de către Thomas MOSER, prin fraudă și gestionare ineficientă.

De asemenea, potrivit comunicatului Bemol Retail, instanța de la Amsterdam a respins ca fiind neîntemeiată cererea Danube Logistics de a interzice Bemol Retail de a face careva declarații cu privire la tranzacția de vânzare-cumpărare a portului Giurgiulești din 2011 (acționarul Bemol Retail SRL consideră că Thomas MOSER și-a însușit activele).

Mai mult, prin decizia sa, instanța de la Amsterdam a respins cererea Danube Logistics de a interzice New Ventures Capital (compania-mamă a Bemol Retail) să continue actualul proces și să inițieze noi litigii în legătură cu tranzacția de vânzare-cumpărare din 2011 a portului Giurgiulești. Instanța a decis că New Ventures este liberă de a acționa în instanțe, iar curtea olandeză nu poate emite o astfel de interdicție.

Bemol Retail salută deciziile definitive ale instanțelor olandeze, care au respins cererile Danube Logistics împotriva companiei și reiterăm încrederea în supremația legii ca un criteriu fundamental pentru dezvoltarea Republicii Moldova ca stat democratic.
Ministerul Economiei și Infrastructurii saliază poziției exprimată de Guvernul Republicii Moldova referitor la privatizarea/înstrăinarea Portului Internațional Liber „Giurgiulești” (PILG) și susține următoarele precizări pe care le-a făcut Guvernul Republicii Moldova printr-un comunicat emis pe data de 8 iulie 2021.

Bani.md amintește că, în timp ce bunurile Portului Giurgiulești reprezentau subiect de litigiu, pe data de 7 mai 2021, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a anunțat a devenit unicul beneficiar final al Danube Logistics SRL, operatorul PILG, tranzacția în acest sens fiind realizată în afara țării, valoarea ei fiind potrivit datelor oficiale doar 1.000 de euro.

Mai exact, în Cipru, unde BERD a preluat controlul firmei Thomo Invest LTD deținută anterior de Thomas Moser, fostul director la Danube Logistics, care a fost condamnat la plata unor despăgubiri de circa 10 milioane dolari, companiei Bemol Retail.

Tranzacția a avut loc în pofida faptului că activele și cota parte Danube Logistics SRL se aflau sub sechestru judiciar.

Se întâmplă după ce Thomas Moser a operat în mod fraudulos cu activele Danube Logistics, trecându-le în propriul portofoliu de investiții contra sumei de doar 344 de dolari americani.

Economistul Veaceslav Ioniţă susţinea, într-o analiză, că în urma acestei tranzacției de cumpărare a Portului Internațional Liber Giurgiulești de către BERD, contra sumei de doar 1000 € , Republica Moldova a rămas fără Portul Giurgiuleşti şi a fost „țepuită de 100 milioane de euro.”

07 Oct. 2026, 15:42
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Oct. 2026, 15:42 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Expertul în energetică Sergiu Tofilat susține că problema achizițiilor de gaze din Republica Moldova nu poate fi redusă la întrebarea dacă autoritățile au cumpărat prea devreme sau prea târziu. Potrivit lui, principala vulnerabilitate este lipsa unor reguli clare privind elaborarea strategiei de achiziție, asumarea deciziilor și controlul procesului, în condițiile în care prețurile internaționale sunt imposibil de anticipat cu precizie.

„Reguli nu-s, control nu este, prețurile sunt imprevizibile și nimeni nu vrea să-și asume răspunderea de a cumpăra gaz, neștiind ce va fi cu prețul mai departe”, afirmă Tofilat într-o analiză publicată pe rețelele sociale.

Expertul spune că schimbarea unui director sau a unui ministru nu ar rezolva problema, dacă mecanismul de achiziție rămâne același. El amintește că a semnalat aceste vulnerabilități inclusiv în cadrul audierilor parlamentare din decembrie 2024.

Tofilat explică faptul că prețul gazelor este influențat simultan de evoluția economiei, condițiile climaterice și situația geopolitică. Dacă evoluția economiei poate fi prognozată într-o anumită măsură, vremea pe termen lung sau conflictele geopolitice sunt mult mai greu de anticipat. Din acest motiv, spune expertul, identificarea „momentului perfect” pentru cumpărarea gazului este practic imposibilă.

În prezent, există mai multe variante de achiziție. Gazul poate fi cumpărat din timp și depozitat sau poate fi contractat cu livrare ulterioară, la un preț indexat la cotațiile bursiere. O a treia variantă, folosită pe piețele dezvoltate, este hedging-ul prin instrumente financiare precum contractele futures și options, care permit limitarea riscului unei creșteri puternice a prețului.

Tofilat oferă și un exemplu. Dacă în luna iunie gazul ar costa 40 de euro/MWh, iar transportarea, depozitarea, extragerea și aducerea acestuia în Moldova ar mai costa aproximativ 12 euro/MWh, prețul final pentru gazul stocat până în decembrie ar ajunge la 52 de euro/MWh. În același timp, dacă piața ar anticipa pentru decembrie un preț de aproximativ 40 de euro/MWh, cumpărătorul ar trebui să aleagă între siguranța unui preț de 52 de euro și riscul de a aștepta evoluția bursei.

„Este ca la loterie – nu ai de unde ști ce va fi cu prețul și nu vrei să-ți asumi răspunderea. Dacă o dai în bară, vei rămâne vinovat”, explică expertul.

În opinia lui Tofilat, una dintre soluții ar fi stabilirea prin legislație a modului în care este elaborată strategia de achiziție și a instituției responsabile de monitorizarea acesteia. Guvernul ar putea stabili un preț-plafon acceptabil, corelat inclusiv cu resursele disponibile pentru compensarea facturilor.

În acest scenariu, Energocom ar primi un reper clar: atunci când prețul de pe piață coboară sub plafonul stabilit, compania ar putea procura gaz. Tofilat propune ca mecanismul să fie aplicat, de exemplu, pentru aproximativ 50% din volume, astfel încât riscurile să fie diversificate. Prețul-plafon nu ar trebui făcut public, pentru a nu oferi traderilor informații despre suma maximă pe care cumpărătorul este dispus să o achite.

O altă soluție ar fi accesarea platformelor europene de hedging, unde Moldova ar putea utiliza contracte futures sau options pentru a fixa din timp un nivel maxim al prețului. Expertul compară mecanismul cu o poliță CASCO: protecția costă, însă limitează pierderile dacă piața evoluează nefavorabil.

Tofilat avertizează totodată că simpla încheiere a unui contract la preț fix nu garantează automat livrarea gazului. Potrivit exemplului său, dacă un trader are contract de livrare la 40 de euro/MWh, cu o penalitate de 10%, iar prețul bursier urcă la 77 de euro/MWh, acesta ar putea prefera să achite penalitatea și să vândă gazul mai scump pe piață.

Pe termen lung, expertul consideră necesară și reducerea consumului prin investiții în eficiență energetică: modernizarea sistemelor centralizate de încălzire, termoizolarea clădirilor, schimbarea ferestrelor și ușilor și utilizarea pompelor de căldură.

„Întrebarea este ce alegem: căutăm mai departe vinovați și plătim facturi mari la gaz, sau introducem reguli în legislație cum formăm strategia de procurare a gazului, cine monitorizează procesul și cum ne protejăm de creșterea prețurilor?”, conchide Sergiu Tofilat.