Bomba din port detonată de Slusari: Proprietarul prietenul lui Plahotniuc, nu e o problemă - „Деньги не пахнут”

Compania Trans-Oil a emis ieri, 21 februarie, un comunicat de presă în care anunță de „deține în proprietate singurul port pentru nave maritime – Giurgiulești. Anterior agenția de rating Fitch declara același lucru.

Alexandr Slusari de la Forța Fermierilor a ridicat semne de întrebare privind atenția și responsabilitatea în transmiterea unor informații precise, fapt evidențiat de corectarea ulterioară a comunicatului de către Trans-Oil. Îngrijorările lui Slusari sunt împărtășite și de lipsa de reacție a autorităților, inclusiv a ministrului Spânu și a prim-ministrului Recean.

„Trans-Oil Are poziții dominante pe piața oleaginoaselor. Nu cere nimic de la stat. Face bani pe spatele agricultorilor și întră în orice ușă la orice guvernare. Achită generos publicitate. Că proprietarul (Vaja Jashi) este prietenul lui Plahotniuc, care este sub sancțiunile internaționale și în buzunarul Kremlinului, nu e problema. Деньги не пахнут”, susține Slusari

Slusari susține că această situație ar putea fi legată de un control neautorizat al Portului Giurgiulești de către Trans-Oil, conform unui audit din 2022. Documentul, pregătit de un consorțiu de firme reputate la nivel internațional, indică faptul că Trans-Oil ar putea controla și utiliza întreaga suprafață a portului, deși companiile afiliate au doar un statut de rezidenți.

Această descoperire alimentează suspiciuni că ar exista un acord secret între SRL Danube Logistics și Trans-Oil, autentificat de Plahotniuc în perioada statului capturat, prin care controlul asupra portului ar fi transferat la Vaja Jhashi. Cu toate acestea, este important de subliniat că acest contract obscur ar putea fi utilizat exclusiv în scopuri internaționale pentru a îmbunătăți poziționarea financiară a holdingului.

În lumina acestor acuzații și incertitudini, Slusari solicită intervenția autorităților pentru a clarifica situația în jurul acestui obiectiv critic de infrastructură. Este necesar ca Guvernul să inițieze discuții urgente cu companiile de audit și cu agenția Fitch Ratings pentru a obține clarificări privind baza pe care s-au fondat concluziile anterioare referitoare la proprietatea Portului Giurgiulești.

Trans-Oil, deocamdată nu a venit cu o reacție la acuzațiile lui Slusari.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Vaja Jashi #Giurgiulești #Trans-oil

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.