Buget redus pentru Apă-Canal. ANRE l-a tăiat cu peste 70 de milioane de lei

ANRE a tăiat din cheltuielile „Apă-Canal Chișinău”. Regulatorul le-a redus cu peste 70 de milioane lei, potrivit deciziei aprobate în ședința de astăzi.

Potrivit raportului prezentat, „Apă-Canal Chișinău” a solicitat cheltuieli de bază în valoare de 638,1 milioane lei. În urma examinării detaliate, ANRE a aprobat pentru anul 2025 un total de 567,8 milioane lei, cu aproape 70 de milioane mai puțin decât solicitarea operatorului. Sumele au fost ajustate în baza principiului acoperirii cheltuielilor minime necesare, luându-se în considerare doar costurile justificate, conform metodologiei tarifare în vigoare.

Astfel, structura cheltuielilor de bază aprobată pentru serviciile de apă și canalizare este următoarea: cheltuieli materiale – 55,0 milioane lei, cheltuieli de personal – 436,6 milioane lei, cheltuieli de întreținere și exploatare – 52,1 milioane lei și cheltuieli de distribuție și administrative – 24,0 milioane lei.

În ceea ce privește activitatea de producere, distribuție și furnizare a energiei termice, ANRE a aprobat pentru anul 2025 cheltuieli totale în valoare de 10,8 milioane lei, cu 16,6% mai puțin decât valoarea solicitată de operator. Din această sumă, 9,39 milioane lei revin cheltuielilor de personal, iar restul sunt repartizate pentru materiale, servicii prestate de terți și cheltuieli administrative.

ANRE a subliniat că ajustările reflectă excluderea cheltuielilor neeligibile sau care urmează să fie capitalizate, fiind respectat principiul utilizării eficiente a resurselor. Totodată, deciziile adoptate abrogă hotărârile anterioare din 2020 privind cheltuielile de bază ale operatorului și pot fi contestate în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#canal #buget #apa #ANRE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.