Când ochii lumii sunt pe războiul ruso-ucrainean, Serbia, aliat tradiţional al Rusiei, se înarmează de la China

Ori de câte ori are ocazia, guvernul sârb aminteşte cetăţenilor cum Belgradul a fost bombardat de avioane NATO. Se întâmpla în 1999, iar intervenţia alianţei nord-atlantice a oprit măcelurile din ceea ce a devenit cel mai tânăr stat al Europei, Kosovo, recunoscut ca independent de cea mai mare parte a comunităţii internaţionale, nu şi de Serbia (sau de alte ţări care au probleme secesioniste).

De atunci, alături de Kosovo stau SUA, iar Serbia este susţinută de Rusia, considerat aliat tradiţional. Serbia a cochetat o vreme cu ideea de a adera la Uniunea Europeană, cu care se învecinează şi de la care a primit bani pentru dezvoltare. Dar între timp a devenit un stat iliberal, nealiniat la valorile europene, aşa cum tinde să fie şi Ungaria. Cu ajutorul Rusiei, a derulat mai multe campanii de înarmare şi şi-a asigurat acces la energie ieftină, fiind un client fidel pentru gazele naturale şi petrolul ruseşti. A cedat, la schimb, Rusiei una dintre cele mai mari companii ale ţării, NIS, care are benzinării şi în România.

Însă în ultimii ani Belgradul a început să cocheteze şi cu China, care a iniţiat o campanie de expansiune comercială şi politică în toată lumea, inclusiv în Balcani şi în UE. Rapid, China a devenit pentru Serbia stat „frate şi prieten“, după cum spun autorităţile de la Belgrad, ajungând ca la nivel declarativ să concureze cu Rusia pentru investiţii străine. Este o competiţie falsă pentru că, oricât de aliată cu cele două puteri s-ar declara Serbia, cei mai mari investitori vin din UE.

În ultimele săptămâni, Belgradul a venit cu o surpriză: cumpără sisteme de apărare antiaeriană de la China când atenţia lumii este concentrată pe războiul de cucerire dus de Rusia în Ucraina. Pe 9 aprilie, şase aeronave de transport ale armatei chineze au aterizat pe aeroportul Nikola Tesla din Belgrad pentru a aduce un sistem de apărare chinez FK-3. Contractul de achiziţie a fost semnat în 2019 şi anunţat un an mai târziu. Pentru revista Foreign Policy, aceste achiziţii reprezintă o schimbare a orientării de politică diplomatică şi de apărare din partea Belgradului. De asemenea, remarcă revista, livrările nu puteau avea loc într-un moment mai potrivit.

Războiul din Ucraina a dezlănţuit o febră a înarmării, iar China pătrunde astfel pe piaţa militară europeană prin Serbia. Pentru Belgrad, afacerea reflectă nevoia de modernizare a armatei, de stabilire a unui echilibru în orientarea între puterile externe şi dorinţa liderului ţării de a atrage încrederea electoratului. Dar dacă în spatele ambiţiei de reînarmare se ascunde mai mult?
Şeful statului sârb este Aleksandar Vucic, ministru de informaţii şi al propagandei pentru fostul preşedinte al Iugoslaviei şi apoi al Serbiei Slobodan Miloşevici, acuzat de crime contra umanităţii în războaiele cu caracter interetnic iugoslave, dar nejudecat pentru că între timp a murit.

Vucic însuşi i-a ameninţat cu moartea pe cei care s-au împotrivit forţelor armate sârbe. În ultimele luni, pe fondul pregătirilor pentru război ale Rusiei şi apoi după ce „prietenul“ lui Vucic, preşedintele rus Vladimir Putin, a ordonat invadarea Ucrainei, s-au reaprins seminţele conflictului în fosta Iugoslavie. Serbia a ameninţat că va pedepsi Kosovo dacă se aliniază prea mult la valorile europene ce ţin de drepturile omului, iar în Bosnia şi Herţegovia, liderul sârbilor bosniaci, şi el un „prieten“ de-ai lui Putin, ameninţă cu secesiunea.

Belgradul încearcă să împiedice în orice mod posibil eforturile Kosovoului, pe care încă îl consideră provincie sârbă, de a deveni membru al ONU, iar aici are nevoie de Moscova. Rusia a respins de mai multe ori, prin vot, intrarea micului stat în ONU.
De la ruşi, armata sârbă a achiziţionat sisteme de rachete antitanc, sisteme anti-aeriene capabile să lanseze rachete hipersonice, tancuri şi transportoare blindate.
Serbia a cumpărat, însă, şi tehnică militară occidentală, cum ar fi elicoptere Airbus şi rachete franceze.

Vucic susţine că înarmarea va ajuta Serbia să rămână „neutră“, notează Deutsche Welle. Deşi cumpără arme şi energie ruseşti, Belgradul a votat de mai multe ori contra Rusiei la ONU, dar nu s-a alăturat efortului Occidentului de a sancţiona Moscova după invadarea Ucrainei. În schimb, mulţi sârbi n-au ezitat să condamne invazia şi să-i ajute pe refugiaţii ucraineni, însă Serbia are şi o proporţie deloc neglijabilă de alegători pro-ruşi. Apropierea Belgradului de China nu vine cu astfel de complicaţii. Între timp, complicaţiile alianţei cu Rusia se înmulţesc. Belgradul este presat să se alăture sancţiunilor UE. Companiile petroliere ruse avertizează că rafinăriile pe care le au în Europa, inclusiv în Serbia, se vor închide dacă sunt interzise importurile de petrol rusesc.

În Serbia, Gazprom Neft deţine compania de petrol şi gaze Naftna industrija Srbije (NIS). Aceasta importă petrol rusesc prin Croaţia, iar livrările se pot întrerupe dacă operatorul de conducte croat închide robinetul. Croaţia este în UE. Recent, Gazprom Neft a vândut un pachet de 6% din acţiunile NIS companiei-mamă Gazprom, rămânând cu o participaţie de 50%. Analiştii cred că prin această manevră Gazprom Neft, aflată pe lista companiilor ruse sancţionate, speră să poată proteja NIS de posibile noi restricţii. Vucic nu a exlus posibilitatea ca statul să cumpere activele ruseşti dacă afacerile ruse în Europa devin imposibile. Presa sârbă scrie şi că compania de petrol şi gaze a Azerbaidjanului ar fi interesată să cumpere activele Gazprom din Serbia.

#înarmare #serbia #china

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economia Republicii Moldova continuă să dea semne de stagnare, iar prognoza de creștere economică pentru anul 2026 rămâne la doar 1%. Cu toate acestea, președintele Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe, Marcel Spatari, consideră că situația nu trebuie să provoace o alarmare excesivă. Deputatul susține că încetinirea activității economice este determinată inclusiv de scumpirea energiei și a resurselor utilizate în producție, iar autoritățile trebuie să intervină punctual pentru sprijinirea industriilor aflate în dificultate.

În cadrul emisiunii „Vocile Puterii” de la Exclusiv TV, Spatari a fost întrebat cum explică trecerea economiei moldovenești de la creștere la stagnare, în condițiile în care experții semnalează inclusiv probleme structurale pe piața muncii.

„Sunt perioade în care activitatea economică încetinește, mai ales atunci când prețurile la resurse, la inputuri, la energie cresc. Unii producători își pot revizui volumul de activitate, pot reduce din volumul de activitate pentru a atenua impactul costurilor”, a explicat parlamentarul.

Potrivit lui Spatari, scumpirea energiei afectează inevitabil competitivitatea întreprinderilor și poate determina reducerea producției. Totuși, deputatul afirmă că perspectivele economice pentru anul în curs și pentru 2027 rămân pozitive, chiar dacă ritmul de creștere este modest.

„Este adevărat că creșterea prețurilor la energie ne afectează, inevitabil. Pe de altă parte, prognoza pe tot anul indică o creștere față de anul trecut și prognoza pentru anul viitor este, de asemenea, pe creștere economică. Nu trebuie să ne alarmăm mai mult decât este necesar”, a declarat președintele comisiei parlamentare.

Spatari a recunoscut însă că situația necesită monitorizare atentă și măsuri de sprijin pentru sectoarele economice afectate de costurile ridicate.

„Trebuie să fim atenți la aceste evoluții și, acolo unde este necesar, să intervenim cu resursele limitate pe care le are bugetul pentru a ajuta anumite industrii”, a precizat deputatul.

Un exemplu invocat de parlamentar este industria zahărului, unde producătorii înregistrează pierderi financiare de mai mulți ani. Spatari consideră că acest sector are nevoie de măsuri specifice de susținere, indiferent de modificările fiscale discutate de autorități.

„Părerea mea este că trebuie să avem soluții țintite pentru această industrie. Pentru că firmele din acest domeniu, producătoare de zahăr, sunt pe pierdere de câțiva ani. Indiferent de cota TVA-ului, ele sunt pe pierdere”, a afirmat acesta.

Întrebat despre impactul unei eventuale majorări a TVA asupra industriei zahărului, deputatul a explicat că efectele s-ar putea resimți în primul rând asupra consumatorilor, prin creșterea prețurilor.

„Este vorba despre consumatorii care vor plăti creșterea”, a spus Spatari, adăugând că este dificil de anticipat dacă scumpirea produselor va determina o reducere a consumului.

„Poate da, poate nu. Aici este greu de știut care va fi impactul asupra consumatorilor, asupra comportamentului consumatorilor”, a explicat parlamentarul.

În opinia sa, intervențiile statului trebuie să fie orientate către întreprinderile și ramurile economice care întâmpină dificultăți reale, în locul unor măsuri generale care ar putea pune presiune suplimentară asupra bugetului.

„Trebuie să avem răspunsuri țintite pentru a ajuta industriile care sunt într-adevăr în dificultate. Cu siguranță există și alte industrii care au nevoie de sprijin pentru a trece peste această perioadă mai dificilă”, a concluzionat Marcel Spatari.

Centrul Analitic Independent Expert-Grup estimează o creștere economică de doar 1% și avertizează asupra riscului de stagflație, caracterizată printr-o activitate economică aproape stagnantă și o inflație care ar putea ajunge la 9–10% spre sfârșitul anului. Potrivit experților, scumpirea energiei, dobânzile ridicate și încetinirea exporturilor afectează perspectivele economice.

Fondul Monetar Internațional este ceva mai optimist. În urma misiunii desfășurate la Chișinău în perioada 21–28 octombrie, FMI și-a îmbunătățit prognoza de creștere economică pentru 2026 de la 1,5% la 1,7%, invocând rezultatele mai bune decât cele anticipate în agricultură. Pentru 2027, instituția estimează un avans al PIB de 2%.