Când Rusia a spus NU, Europa a spus DA. Lecțiile embargoului din 2006

În data de 27 martie se împlinesc 19 ani de când Federația Rusă a introdus primul embargou pentru vinurile moldovenești. În 2006, Rospotrebnadzor, agenția rusă pentru protecția consumatorului, a anunțat interzicerea importurilor de vinuri moldovenești, invocând depășiri ale normelor admise de pesticide și metale grele.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în anul 2005, volumul vinurilor exportate, preponderent în vrac, era de circa 130 milioane de litri, cu o valoare de 313 milioane de dolari, iar 90% din livrările de vin erau destinate pieței Federației Ruse. În anul 2006, când a fost instituit embargoul, exporturile de vin s-au înjumătățit, la 67 milioane de litri, cu o valoare de 138 milioane de dolari, iar exporturile în Rusia au constituit 0%.

În cifre, în 2005, sectorul vinicol reprezenta peste 9% din PIB-ul Moldovei și genera circa 25% din exporturile naționale. Or, în 2006, aportul la PIB a scăzut la sub 6%, iar exporturile vinicole s-au redus cu peste 55%.

La instituirea interdicției vinurilor moldovenești, în Republica Moldova erau 150 de companii, iar pierderile totale s-au cifrat la 180 milioane de dolari în 10 zece luni. Mii de angajați din industrie au fost concediați sau trimiși în șomaj tehnic.

Pentru soluționarea problemei sectorului vinicol, Guvernul a început diversificarea piețelor de export și alinierea standardelor de calitate la cele europene. A fost înființată marca națională „Wine of Moldova – A legend alive”. S-a investit în tehnologii moderne de vinificație și certificări internaționale. Astfel, ponderea vinurilor exportate în Federația Rusă a ajuns la 7% în anul, iar în UE la 60%. Vinurile moldovenești erau exportate în 65 de țări, reprezentând aproximativ 82% din producția totală. În medie, în ultimii cinci ani până în 2019, s-a înregistrat o creștere de 15% în valoare și 10% în volum al exporturilor, ceea ce reflectă o orientare către piețe care cer calitate înaltă, precum România, Polonia, China, Statele Unite, Coreea de Sud și Japonia.

Ultimele date ale Oficiului Național al Viei și Vinului relevă că în șapte luni ale anului 2024, exporturile de vinuri moldovenești au crescut cu 17% în volum și 21% în valoare comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, atingând 71 de milioane de litri și, respectiv, 110 milioane de dolari. Statele Unite ale Americii au devenit principala piață pentru vinul îmbuteliat, cu o cotă de 33% din totalul exporturilor, urmate de România cu 16%.

Embargoul din 2006 a fost un catalizator pentru transformarea sectorului vitivinicol al Republicii Moldova. Interdicția rușilor a determinat reorientarea către piețele UE și internaționale. Ba mai mult, investițiile în calitate și diversificarea piețelor au consolidat poziția vinurilor moldovenești pe scena globală, asigurând o creștere sustenabilă a industriei până în 2025 și ulterior a celor 60 de companii vinicole din țară.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#vin. rusia #embargou #export #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Piața muncii din Republica Moldova a înregistrat în 2024 o ușoară contractare, atât în ceea ce privește numărul persoanelor active, cât și al celor ocupate, în timp ce rata șomajului a continuat să scadă, arată datele publicate de Biroul Național de Statistică.

Forța de muncă (populația activă de 15 ani și peste) a constituit 889,1 mii de persoane, în scădere cu 4,3% față de anul precedent. Populația ocupată a fost de 853,9 mii persoane, cu 3,7% mai puțin decât în 2023. În același timp, rata șomajului a scăzut de la 4,6% la 4,0%. În structura forței de muncă, femeile au reprezentat 51,0%, o pondere ușor superioară celei a bărbaților, iar persoanele din mediul rural au depășit, de asemenea, proporția celor din urban (50,3% față de 49,7%).

Rata de participare la forța de muncă pentru populația de 15 ani și peste a fost de 44,5%, în scădere față de 45,1% în 2023. Această rată a fost mai ridicată în rândul bărbaților (47,7%) decât al femeilor (41,7%), și mai mare în urban (51,2%) decât în rural (39,3%). Pentru grupa de vârstă 20–64 ani, participarea a crescut la 59,1%, față de 58,4% în 2023, cu diferențe importante între sexe (60,9% bărbați și 57,5% femei) și între medii (66,0% urban și 53,5% rural).

La tineri, participarea la forța de muncă rămâne modestă: 32,1% la grupa de vârstă 15–29 ani și 41,9% la cei între 15–34 ani. Rata de participare a persoanelor cu dizabilități a fost de 18,4%, cu diferențe semnificative în funcție de sex și mediu – 25,0% în urban față de doar 15,0% în rural.

Rata de ocupare a populației de 15 ani și peste a fost de 42,7%, în scădere de la 43,1% în 2023. Și aici se observă o diferență clară între sexe (45,9% bărbați și 40,0% femei), dar și între urban (49,1%) și rural (37,8%). Pentru grupa 20–64 ani, rata de ocupare a crescut la 56,8%, cu valori mai ridicate la bărbați (58,6%) decât la femei (55,1%), și în urban (63,3%) față de rural (51,5%). La tineri (15–29 ani), rata de ocupare a fost de 29,8%, iar pentru persoanele în vârstă de muncă conform legislației, de 55,7%.

Ocupația persoanelor cu dizabilități rămâne extrem de scăzută, cu o rată generală de 17,5%, mai mare la bărbați (18,5%) decât la femei (16,2%) și semnificativ mai ridicată în urban (23,2%) comparativ cu ruralul (14,6%).

Distribuția populației ocupate pe ramuri economice arată o scădere a ponderii muncii în agricultură, de la 20,9% în 2023 la 18,1% în 2024. În industrie lucrează 13,4%, iar în construcții 7,5%. Serviciile au atras cea mai mare parte a forței de muncă – 61,0%, în creștere față de anul precedent. Pe regiuni, municipiul Chișinău concentrează 32,5% din totalul ocupării, urmat de nord (28,8%), centru (23,8%) și sud (14,8%).

În ceea ce privește forma de proprietate, 31,0% din persoanele ocupate lucrează în sectorul public, iar 69,0% în sectorul privat sau în alte forme. Salariații reprezintă 81,1% din totalul populației ocupate, fiind urmați de lucrătorii pe cont propriu (14,6%) și lucrătorii familiali neremunerați (4,1%). Dintre salariați, 88,7% au contracte pe durată nedeterminată.

Munca nedeclarată persistă, dar este în scădere. În rândul salariaților, 5,8% lucrează în baza unor înțelegeri verbale, fără contract individual, față de 7,1% în 2023. Fenomenul este mai des întâlnit la bărbați (7,6%) decât la femei (4,2%), și predomină în agricultură (56,3%), construcții (17,9%) și comerț (6,4%).

În sectorul informal activează 14,8% din totalul persoanelor ocupate, în scădere față de 16,2% în anul precedent. În agricultură, ocuparea informală este de 64,4%, iar în sectorul neagricol – 10,9%, cu un vârf de 63,3% în construcții. Din totalul persoanelor ocupate informal, aproape un sfert sunt salariați.

Salariul „în plic” continuă să existe: 6,0% dintre salariați au lucrat informal și au fost remunerați astfel. Cele mai mari ponderi sunt în agricultură (56,2%), construcții (18,3%) și comerț (6,5%).

Subocuparea afectează 23,4 mii de persoane, adică 2,7% din totalul celor ocupați, în scădere față de 3,3% în 2023. În același timp, 11,9% din populația ocupată își doresc să-și schimbe locul de muncă, principalele motive fiind veniturile nesatisfăcătoare.

Numărul șomerilor, conform definiției Biroului Internațional al Muncii, este estimat la 35,2 mii persoane, în scădere față de 42,6 mii în anul precedent. Ponderea șomerilor este mai mare în rândul femeilor (52,8%) și în mediul urban (51,7%). Rata șomajului la nivel național este de 4,0%, mai scăzută la bărbați (3,8%) și în rural (3,8%), comparativ cu femeile și mediul urban (ambele 4,1%).