Când tunurile vorbesc, investitorii cumpără dolari! Pariurile au atins cel mai ridicat nivel din ultimul an și jumătate

14 Iun. 2026, 08:32
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
14 Iun. 2026, 08:32 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Investitorii și fondurile speculative pariază tot mai puternic pe aprecierea dolarului american, pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu și al creșterii prețurilor la petrol. Potrivit datelor publicate de Commodity Futures Trading Commission (CFTC), pozițiile speculative nete în favoarea dolarului au atins cel mai ridicat nivel din februarie 2025.

La data de 9 iunie, poziția netă lungă pe dolar a fondurilor speculative, administratorilor de active și altor investitori instituționali a urcat la 27,8 miliarde de dolari, marcând un maxim al ultimelor 16 luni.

Dolarul american este considerat în mod tradițional un activ de refugiu în perioadele de instabilitate geopolitică. În prezent, cererea pentru moneda americană este susținută simultan de două fenomene: conflictul din Orientul Mijlociu și nivelul ridicat al prețurilor la petrol.

„Fundamentele continuă să fie favorabile pentru dolar”, a declarat Alex Cohen.

Datele CFTC arată că marii investitori mențin poziții nete de cumpărare pe dolar de 13 săptămâni consecutive. Situația contrastează puternic cu perioada de dinaintea izbucnirii conflictului dintre Iran și Israel, când aceiași investitori dețineau poziții nete de vânzare pe dolar în valoare de aproximativ 22 de miliarde de dolari.

În paralel, speculatorii și-au majorat pariurile împotriva yenului japonez. Potrivit raportului, pozițiile nete short pe moneda japoneză au ajuns la cel mai ridicat nivel din anul 2017.

Analiștii consideră că evoluțiile recente reflectă orientarea investitorilor către active considerate sigure în perioade de incertitudine, dolarul american continuând să fie principalul beneficiar al tensiunilor geopolitice și al volatilității de pe piețele energetice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

29 Oct. 2026, 13:39
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
29 Oct. 2026, 13:39 // Actual //  MD Bani

Politica fiscală şi vamală pentru anul 2027, aflată pe rolul Parlamentului, readuce în prim-plan o întrebare fundamentală privind principiile formării preţurilor de piaţă şi conformitatea legislaţiei naţionale cu standardele Uniunii Europene. În centrul atenţiei se află formula fiscală aplicată industriei tutunului, mai exact – menţinerea şi înăsprirea aşa-numitului „coeficient al preţului de referinţă” (preţul minim la raft), care pentru anul 2027 este propus la nivelul de 1,57.

Teoria europeană versus practica moldovenească

Din punct de vedere juridic, utilizarea unui coeficient administrativ pentru a scumpi artificial produsele la raft contravine direct Directivei Europene 2011/64/UE. Articolul 15 al acestui document garantează un principiu sacru al economiei de piaţă europene: producătorii şi importatorii au dreptul exclusiv de a-şi stabili singuri preţurile de vânzare cu amănuntul.

Mai mult, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) este definitivă în acest sens. În cauzele istorice intentate de Comisia Europeană împotriva Franţei, Austriei şi Irlandei, instanţa de la Luxemburg a decis că fixarea administrativă de către stat a unor preţuri minime este ilegală. Motivul este simplu: un astfel de mecanism distruge concurenţa loială şi penalizează companiile eficiente, capabile să îşi optimizeze costurile de producţie.

În UE, protejarea intereselor fiscale ale statului şi a obiectivelor de sănătate publică se face exclusiv prin instrumentul accizei minime totale (o sumă monetară fixă, garantată bugetului). În schimb, în Republica Moldova, statul continuă să intervină direct în mecanismul comercial de formare a preţurilor la raft.

Anatomia distorsiunii: Calculul matematic pentru anul 2027

Pentru a înţelege cum funcţionează acest blocaj fiscal, trebuie să analizăm cifrele exacte stabilite pentru anul 2027. Conform proiectului, acciza minimă la ţigări va fi de 1.915 lei pentru 1.000 de bucăţi, ceea ce înseamnă o povară fiscală fixă de 38,30 lei pentru fiecare pachet.

Aplicând coeficientul de 1,57 propus de Ministerul Finanţelor, obţinem preţul minim obligatoriu la raft (preţul de referinţă):

38,30lei x 1,57=60,13 lei (rotunjit comercial la 61,00lei)

Analiza economică a acestei structuri scoate la iveală o discriminare profundă a producătorului autohton în beneficiul importatorilor:

Element de calcul (anul 2027)

Pachet de producţie locală (Low/Medium)

Pachet de producţie importată (Premium)

PREŢ FINAL LA RAFT

61,00 lei (Prag minim artificial)

85,00 lei (Preţul liber al importatorului)

TVA (20%)

10,17 lei

14,17 lei

Acciză specifică (Fixă)

38,30 lei (Se aplică direct taxa minimă)

28,55 lei

Acciză ad valorem (13% din preţ)

0,00 lei (Absorbită de taxa minimă)

11,05 lei (13% din 85 lei)

TOTAL ACCIZĂ LA BUGET

38,30 lei

39,60 lei (28,55 + 11,05)

TOTAL TAXE LA BUGET (TVA + Acciză)

48,47 lei

53,77 lei

Venit rămas (Cost Producţie + Marjă)

12,53 lei (Include 9,00 lei „marjă moartă”)

31,23 lei (Supra-profitul importatorului)

Preţ comercial real (Fără coeficient)

52,00 lei (Preţul corect de piaţă)

85,00 lei

 

Consecinţele economice ale paradoxului fiscal

1.     Anularea avantajelor legitime de cost ale producătorului local.
Datorită absenţei logisticii transfrontaliere şi a optimizării costurilor interne, producătorul autohton ar putea vinde în anul 2027 un pachet de ţigări cu 52,00 lei. La acest nivel, el ar acoperi integral costurile, ar avea o rentabilitate stabilă şi – cel mai important – ar achita statului în totalitate acciza majorată de 38,30 lei şi TVA.
Cu toate acestea, legea îl obligă să ridice preţul la 61,00 lei. Statul nu primeşte niciun ban în plus la acciză din această scumpire administrativă de 9 lei. Aceşti bani se transformă într-o „marjă moartă” impusă de sus, care anulează principalul avantaj concurențial al brandurilor locale.

2.     „Covorul roşu” pentru supra-profiturile din segmentul Premium.
În timp ce baza pieţei este sugrumată artificial de pragul de 61 de lei, segmentul Premium din import (ţigările de 85 de lei şi mai scumpe) operează într-o siguranţă comercială deplină. Pentru importatori, bariera de 61 de lei este invizibilă economic. Drept urmare, după achitarea tuturor taxelor (inclusiv a componentei ad valorem de 11,05 lei), importatorul păstrează o marjă brută masivă de 31,23 lei pentru fiecare pachet – de aproape trei ori mai mare decât cea a fabricilor locale.

3.     Efectul de subvenţionare mascată şi riscurile pentru balanţa de plăţi.
Ridicând artificial pragul minim al pieţei la 61 de lei, statul reduce drastic diferenţa de preţ dintre produsul local şi cel Premium de import. Consumatorul moldovean, pus în faţa unei scumpiri forţate a ţigărilor de tip economic, primeşte un stimul comercial fals: să mai adauge o diferenţă mică de bani pentru a trece la un brand internaţional de lux. Supra-venitul astfel extras de importatori (peste 31 de lei per pachet) nu este reinvestit în Republica Moldova, ci este externalizat legal din ţară.

Lecţiile uitate ale anului 2019 şi piaţa neagră

Acest experiment fiscal ridică semne mari de întrebare privind predictibilitatea legislativă. Merită amintit faptul că în anul 2019, Guvernul condus de Ion Chicu a eliminat integral mecanismul preţurilor minime. La acea vreme, Ministerul Finanţelor a argumentat oficial că preţurile minime distorsionează mediul concurenţial și reprezintă o ingerinţă nejustificată a statului în afaceri. De ce în 2027, declarând o integrare europeană accelerată, autorităţile revin la metode pe care tot ele le-au respins în cadrul armonizării cu directivele UE?

Cel mai mare risc al acestei politici se află la suprafaţă – extinderea accelerată a pieței ilegale. Scumpirea forţată la 61 de lei, complet ruptă de puterea reală de cumpărare a consumatorilor, nu va reduce fumatul. Ea va redirecţiona instantaneu consumatorii către piaţa neagră, unde produsele de tutun se vând fără taxe, fără timbre fiscale şi fără control de calitate. În consecinţă, reţelele legale vor pierde din vânzări, producţia locală se va contracta, iar bugetul va rata inclusiv încasările din TVA.

Concluzii

Pentru ca Politica Fiscală 2027 să fie cu adevărat aliniată vectorului european, Parlamentul şi comisia de profil trebuie să renunţe la barierele administrative artificiale. Trecerea la modelul european curat – protejarea bugetului exclusiv prin administrarea poverii fiscale minime totale (acciză + TVA) – va permite statului să încaseze garantat cei 48,47 lei din fiecare pachet, păstrând totodată echitate fiscală și mediul concurențial al industriei.

În același timp, estimările noastre indică faptul că, prin actuala formulă de calcul al accizelor, în special prin raportul disproporționat dintre componenta fixă și cea ad valorem, bugetul de stat ar putea rata încasări suplimentare de cel puțin 500 de milioane de lei anual. Acest aspect necesită însă o analiză economică aprofundată, pe care o vom aborda separat.

Analiza bani.md