Ce este infidelitatea financiară şi cum poate fi evitată

01 Ian. 2023, 07:52
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
01 Ian. 2023, 07:52 // Actual //  bani.md

Când vine vorba de bani, cuplurile se confruntă cu cel puţin o întrebare importantă: bugete comune, separate sau ambele?

Un studiu citat de CNBC şi de alte publicaţii americane arată că este mai probabil ca cei care îşi ţin banii împreună să aibă o relaţie de lungă durată. Cercetarea s-a concentrat pe conturile bancare şi pe averea lichidă ale participanţilor la studiu.

„Am observat că despărţirea este mai puţin probabilă pentru acele cupluri care îşi unesc finanţele”, a spus Emily Garbinsky, profesor asociat de marketing şi management al comunicării la Universitatea Cornell, unul dintre autorii studiului.

În susţinerea acestei idei vine şi un sondaj realizat de platforma CreditCards.com din care reiese că aproximativ 43% dintre cuplurile care sunt căsătorite, într-un parteneriat civil sau trăind împreună au active comune. Este cel mai probabil să aibă active comune cei din generaţia Baby Boomers (49%), urmaţi de Generaţia X (48%), versus milenialii, pentru care procentul este de doar 31%.

Cercetătorii s-au uitat şi la discuţiile online dintre cei care gestionează banii pe platforme precum Quora şi Reddit. Cei care îşi combină averile se referă la „banii noştri”, în timp ce aceia care îşi ţin banii separat folosesc formularea „banii mei”. „Aceste simple formulări reiterează ideea de a fi sau nu într-o echipă”, a mai spus Garbinsky.Aceste descoperiri coincid cu alte cercetări derulate de Garbinsky, din care reiese că multe cupluri evită să discute despre bani. „Cuplurile recunosc că nu le place să discute despre finanţe cu partenerul lor. Anticipează conflictul. Cred că dacă vor discuta despre bani cu partenerul lor vor ajunge să se certe în legătură cu aceştia.”

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.