Cererea globală de gaze naturale lichefiate va crește cu peste 50% până în 2040, estimează Shell

Cererea globală de gaze naturale lichefiate (GNL) va crește cu peste 50% în următorii 15 ani, determinată de trecerea de la cărbune industrial la gaz în Asia, a declarat Shell în cea mai recentă perspectivă anuală privind GNL, scrie Financial Times.

Raportul publicat miercuri a arătat că cererea de GNL ar urma să ajungă la 625 până la 685 de milioane de tone în 2040, de la 404 milioane de tone în 2023. China va domina probabil creșterea cererii de GNL în acest deceniu, în timp ce în următorul deceniu, Asia de Sud și Asia de Sud-Est vor conduce cererea, deoarece au tot mai multă nevoie de combustibil pentru a-și alimenta centralele electrice pe bază de gaz, a declarat Shell.

“China va domina probabil creșterea cererii de GNL în acest deceniu, deoarece industria sa încearcă să reducă emisiile de carbon prin trecerea de la cărbune la gaz”, a declarat Steve Hill, vicepreședinte executiv al Shell Energy.

“Având în vedere că sectorul siderurgic pe bază de cărbune din China este responsabil pentru mai multe emisii decât totalul emisiilor din Marea Britanie, Germania și Turcia la un loc, gazul are un rol esențial în combaterea uneia dintre cele mai mari surse de emisii de carbon și de poluare a aerului local din lume”, a adăugat acesta.

Potrivit previziunilor ICIS și Rystad, importurile de GNL ale Chinei din 2024 ar trebui să revină la aproape 80 de milioane de tone, de la aproximativ 70 de milioane de tone în 2023, depășind recordul de 78,79 milioane de tone din 2021.

În următorul deceniu, producția internă de gaze în scădere în unele părți din Asia de Sud și Asia de Sud-Est ar putea determina o creștere a cererii de GNL, deoarece aceste economii au nevoie de combustibil pentru centralele electrice pe bază de gaz sau pentru industrie.

Raportul Shell a prezis un echilibru între cererea în creștere și noua ofertă, dar a precizat că vor fi necesare investiții semnificative în infrastructura de import de gaze.

“Pe termen mediu, cererea latentă de GNL – în special în Asia – va consuma noua ofertă care se așteaptă să intre pe piață în a doua jumătate a anilor 2020”, se arată în raportul Shell.

Comerțul global cu GNL a crescut cu 1,8%, ajungând la 404 milioane de tone metrice în 2023, a precizat Shell, cel mai mare trader de GNL din lume, în perspectivele sale anuale privind GNL pentru 2024.

Acesta a mai spus că prețurile și volatilitatea prețurilor au fost peste mediile istorice, limitând creșterea economică, și că piața este încă “corectă din punct de vedere structural” din cauza reducerii livrărilor rusești către Europa în urma războiului din Ucraina și a creșterii limitate a ofertei, notează Reuters.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#shell #LNG #cerere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.