Cheltuielile Apă-Canal scad în 2025, dar pierderile de apă rămân uriașe – 33,8%

02 Oct. 2025, 11:46
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
02 Oct. 2025, 11:46 // Actual //  Ursu Victor

„Apă-Canal Chișinău” a înaintat către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) proiectul privind determinarea cheltuielilor de bază pentru anul 2025, în valoare totală de 578,6 milioane lei, în scădere față de prognoza din 2024 (651 milioane lei).

Cea mai mare parte a cheltuielilor rămâne destinată retribuirii personalului – peste 450 milioane lei, urmate de cheltuieli materiale de aproape 57 milioane lei, precum și costuri de întreținere și exploatare de circa 24,5 milioane lei.

Pentru serviciile furnizate, proiectul indică: 299 milioane lei pentru apă potabilă, 195 milioane lei pentru servicii de canalizare și epurare, 9,3 milioane lei pentru energie termică, restul pentru apă tehnologică și alte activități.

Totodată, compania recunoaște pierderi masive pe rețea: 33,8% din volumul de apă captat nu ajunge la consumatori, fiind înregistrat ca pierdere tehnologică.

ANRE a publicat proiectul de hotărâre prin care stabilește cheltuielile de bază aferente activității reglementate de producere, distribuție și furnizare a energiei termice de către „Apă-Canal Chișinău”. Pentru anul 2025, acestea au fost aprobate la un nivel total de 10,8 milioane lei, structura fiind următoarea: cheltuieli materiale: 516,74 mii lei, servicii prestate de terți: 516,12 mii lei, retribuirea muncii: 9,39 milioane lei și cheltuieli administrative: 391,87 mii lei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.