Moldova se îneacă în alcool: fiecare al 13-lea moldovean moare din cauza băuturii

Peste 3 milioane de decese anual la nivel global sunt atribuite consumului de alcool, ceea ce reprezintă circa 5,3% din totalul deceselor, potrivit datelor publicate de Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP). În Regiunea Europeană, alcoolul este responsabil pentru aproximativ 1 din 15 decese (7%), iar în Republica Moldova pentru 1 din 13 decese (7,7%). Deși consumul rămâne ridicat, datele recente arată o ameliorare a situației. Astfel, Moldova a coborât de pe locul 3 în anul 2019 pe locul 10 între țările europene, cu un consum mediu de 11,1 litri per persoană de peste 15 ani (comparativ cu 12,9 litri în 2019).

Studiile arată o reducere a consumului excesiv printre adulții de 18–69 de ani. Potrivit cercetării STEPS, proporția persoanelor care au consumat șase sau mai multe băuturi la o ocazie a scăzut la 13,8% în 2021, de la 19,9% în 2013. Tendința este valabilă atât pentru bărbați (24,5% în 2021 față de 29% în 2013), cât și pentru femei (3,1% în 2021 față de 9,2% în 2013).

Problema persistă însă în rândul adolescenților. Conform Studiului HBSC Moldova 2022, o treime dintre tinerii cu vârsta între 11 și 17 ani au declarat că au consumat alcool cel puțin o dată, iar 11% dintre băieți și 7% dintre fete au recunoscut că s-au îmbătat foarte tare.

ANSP subliniază că nu există o cantitate sigură de alcool. Riscurile pentru sănătate încep de la prima picătură consumată, neexistând dovezi științifice privind posibile efecte benefice ale consumului moderat. Dimpotrivă, impactul dăunător se manifestă de la perioada prenatală și continuă pe parcursul întregii vieți, crescând riscul pentru boli cardiovasculare, diabet, cancer sau afecțiuni psihice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#alcool #deces #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.