Cursa miliardarilor! Cine va pune mâna pe legendarul Ou de Iarnă Fabergé?

02 Oct. 2025, 10:27
 // Categoria: Oameni şi Idei // Autor:  Ursu Victor
02 Oct. 2025, 10:27 // Oameni şi Idei //  Ursu Victor

Celebrul „Ou de Iarnă” creat de Carl Fabergé, unul dintre cele mai cunoscute ouă pascale imperiale, a fost scos pentru a treia oară la licitație de casa Christie’s, scrie Forbes.

Bijuteria a fost ultima dată achiziționată în 2002, pentru suma record de 9,58 milioane de dolari, de către un colecționar din Qatar, șeicul Saud bin Muhammad Al Thani. Înainte de aceasta, în 1994, același obiect fusese vândut cu 5,58 milioane de dolari.

„Oul de Iarnă” a fost realizat ca dar al țarului Nicolae al II-lea pentru mama sa, împărăteasa Maria Feodorovna. Piesa, considerată un vârf al artei Fabergé, impresionează prin complexitatea și rafinamentul său: corpul este sculptat din cristal de stâncă, unul dintre cele mai dificil de prelucrat materiale, „surpriza” ascunsă în interior este o coșuleț de platină cu anemone, înfrumusețat cu diamante roz, fiecare floare este sculptată dintr-un singur bloc de cuarț alb, iar tulpinile și staminele sunt realizate din sârmă de aur, iar designul monocrom și virtuozitatea execuției i-au consolidat reputația de capodoperă unică.

Din 1885 până în 1916, Casa de bijuterii Fabergé a realizat 50 de ouă pascale pentru familia imperială rusă, după ce Carl Fabergé a primit titlul de „bijutier al Curții Imperiale”. Colaborarea cu dinastia Romanov a încetat odată cu Revoluția din 1917, compania fiind naționalizată, iar Carl Fabergé reușind să părăsească Rusia înainte de moartea sa, în 1920.

Astăzi, Ouăle Fabergé rămân unele dintre cele mai râvnite opere de artă decorativă, fiecare licitație fiind urmărită cu interes de colecționari și muzee de prestigiu din întreaga lume.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

06 Sept. 2026, 18:12
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
06 Sept. 2026, 18:12 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Economistul Dumitru Vicol susține că Republica Moldova a ajuns să plătească dobânzi exagerat de mari pentru împrumuturile contractate pe piața internă, în condițiile în care emiterea unui eurobond ar putea fi semnificativ mai ieftină. Potrivit calculelor sale, diferența ar putea aduce statului economii de aproximativ 2,3 miliarde de lei pe parcursul a șapte ani.

Vicol afirmă că problema s-a acumulat în ultimii ani, când statul a majorat cheltuielile pentru compensarea facturilor la energie, salarii, pensii și alte măsuri de sprijin. În timp ce aceste decizii au venit ca răspuns la o succesiune de crize, cheltuielile au crescut mai repede decât veniturile, iar deficitele au fost finanțate în bună parte prin împrumuturi interne pe termen scurt.

Economistul atrage atenția că numai serviciul datoriei de stat este prevăzut să coste în 2026 circa 6,5 miliarde de lei, sumă de 3,3 ori mai mare decât cheltuielile pentru apărarea națională.

În august, dobânda medie ponderată la valorile mobiliare de stat (VMS) a ajuns la 9,97%, cel mai ridicat nivel din aprilie 2023. Nivelul rămâne sub maximul de aproape 22% înregistrat în toamna anului 2022, însă Vicol consideră că adevărata problemă este persistența dobânzilor ridicate.

Potrivit acestuia, statul plătește de 18 luni consecutiv o dobândă cu peste două puncte procentuale mai mare decât rata Băncii Naționale, cea mai lungă asemenea perioadă din 2017 încoace. Prin comparație, între 2017 și pandemie, dobânda medie la VMS era de 5,94%, iar până în 2019 statul reușea să se împrumute chiar sub rata BNM.

Vicol respinge explicația potrivit căreia situația ar fi provocată exclusiv de inflație sau de politica monetară. La titlurile cu scadența de un an, Moldova plătește cu 2,65 puncte procentuale peste rata băncii centrale, față de 2,03 puncte în Bosnia, 0,25 puncte în Albania, în timp ce Macedonia de Nord se află cu 0,15 puncte sub rata de politică monetară.

Raportată la inflație, diferența în cazul Moldovei ajunge, potrivit economistului, la 3,81 puncte procentuale, în timp ce în Albania este negativă, de minus 0,65 puncte.

Alte state din regiune au renunțat practic la dependența de finanțările foarte scurte. Serbia, Kosovo și Muntenegru nu mai emit titluri cu maturități sub un an, susține Vicol. Serbia se finanțează inclusiv prin obligațiuni pe cinci ani în moneda națională și pe 15 ani în euro, iar Kosovo utilizează obligațiuni cu maturități între doi și zece ani.

„Ei au ieșit din capcana refinanțării permanente. Noi suntem încă în ea”, afirmă economistul, care vede problema drept una structurală, determinată de cheltuieli fixe ridicate, deficit în creștere și împrumuturi contractate aproape exclusiv pe termen scurt.

Una dintre soluțiile propuse este lansarea unui eurobond moldovenesc. Vicol amintește că o asemenea emisiune este discutată de aproape șapte ani, însă a fost amânată în repetate rânduri pe motiv că VMS-urile și finanțările de la instituțiile internaționale ar fi mai avantajoase.

Economistul spune că a refăcut calculele pentru o emisiune ipotetică de 500 de milioane de euro realizată în noiembrie 2019, cu o maturitate de șapte ani și o dobândă de 5,5%. Comparată cu refinanțarea aceleiași sume pe piața internă la fiecare șase luni și luând în calcul inclusiv evoluția cursului valutar, economia ar fi fost de 1,57 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 2,1 miliarde de lei în banii de astăzi.

Vicol afirmă că a repetat calculul pentru fiecare lună noiembrie începând din 2019, iar concluzia a rămas aceeași: eurobondul ar fi fost mai avantajos.

În condițiile actuale, economistul estimează riscul de țară al Republicii Moldova la aproximativ trei puncte procentuale. Cu obligațiunile germane pe șapte ani la un randament de 3,16%, un eventual eurobond moldovenesc ar putea avea o dobândă estimată la aproximativ 6,16% în euro, comparativ cu 9,97% pentru VMS-urile în lei.

Luând în calcul și o depreciere a leului similară celei din ultimii șapte ani, Vicol estimează o economie de aproximativ 2,3 miliarde de lei pe șapte ani. În luna iunie, când randamentul obligațiunilor germane era de 2,69%, costul estimat al eurobondului ar fi fost de aproximativ 5,7%.

Pe lângă costurile mai mici, o asemenea emisiune ar putea, în opinia economistului, să reducă presiunea asupra pieței interne și implicit dobânzile, să ofere băncilor moldovenești un reper pentru finanțarea de pe piețele internaționale și să contribuie la dezvoltarea pieței de capital și, ulterior, a fondurilor de pensii.

Emiterea unui eurobond figurează deja în programul Ministerului Finanțelor privind managementul datoriei de stat pe termen mediu pentru perioada 2025–2027. Vicol amintește că premierul Vasile Tofan a inclus această măsură și în programul de guvernare, iar manifestul „Europa 2028” prevede lansarea eurobondului pentru ca Republica Moldova „să nu mai fie orfanii Europei la capitolul piață de capital”.

„Avem nevoie de curaj, iar acest guvern are curaj. Să lansăm acest eurobond cât de curând, mai ales când și de la Bruxelles ne încurajează deja să o facem”, conchide Dumitru Vicol.