Cine profită în urma războiului lui Putin: Firmele unei mari puteri NATO câștigă masiv

23 Feb. 2023, 08:29
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
23 Feb. 2023, 08:29 // Actual //  bani.md

Războiul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina acum un an de zile a bulversat piețele internaționale din diverse domenii, dar și bursele financiare.

S-au modificat rutele de transport și schimburile comerciale din întreaga lume, iar firmele energetice din Statele Unite, o mare putere din cadrul NATO, au încheiat contracte importante pe termen lung, privind livrarea de gaze în Europa.

Companiile americane de petrol și gaze fac eforturi pentru a rezolva problema pe termen scurt a unei aprovizionări dificile cu gaze a Europei, determinată de invazia Ucrainei de către Rusia, cu contracte pe termen lung cu gaz natural lichefiat (GNL), arată un nou raport publicat recent, potrivit The Guardian.

Industria americană a combustibililor fosili a încheiat 45 de contracte pe termen lung și extinderi de contracte de la începutul războiului, potrivit cercetărilor realizate de către experții de la Friends of the Earth, Public Citizen și BailoutWatch. Aceasta este o creștere majoră față de cele 14 astfel de contracte semnate în 2021.

În timp ce volatilitatea prețurilor la gaz în Europa se reduce deja, majoritatea noilor contracte nu vor livra gaz decât până în 2026 sau mai târziu, după care vor bloca achizițiile timp de 20 de ani sau mai mult.

„Terminalele GNL sunt investiții extrem de scumpe, pe mai multe decenii”, a spus Lukas Ross, coautor al raportului și manager de program pentru Friends of the Earth. „Pentru ca o bancă sau alt investitor să se simtă confortabil să scrie un cec pentru așa ceva, au nevoie de certitudinea pieței. Și modul în care această certitudine este furnizată este prin contracte pe termen lung. Dar o criză a aprovizionării pe termen scurt nu ar trebui rezolvată cu infrastructură pe termen lung.”

Și apoi mai este problema climei. Luate împreună, contractele de GNL din 2022 totalizează 58,1 milioane de tone metrice pe an de GNL în fiecare an – adică mai mult de jumătate din gazul ars pentru gătit și încălzire în casele din SUA în 2021. Aceste contracte reprezintă 351 de milioane de tone metrice de emisii de dioxid de carbon per fiecare an, echivalent cu emisiile anuale ale a 94 de centrale pe cărbune sau o treime din toate gospodăriile din SUA.

„Câte dintre aceste proiecte sunt construite – și câți ani de extracție și emisii sunt blocați – este poate cea mai urgentă problemă de politică climatică din SUA astăzi”, a spus Ross.
Guvernul SUA a accelerat procesul de autorizare pentru mai multe dintre terminalele GNL propuse, dintre care multe au fost blocate ani de zile înainte de invazia Ucrainei. Un terminal pe care Sempra Energy încearcă să-l construiască în Port Arthur, Texas, din 2019, de exemplu, a anunțat în ianuarie 2023 că și-a asigurat contracte care acoperă 80% din producția sa pentru următorii 20 de ani, netezind calea către construcție.

Companiile de petrol și gaze care încearcă de ani de zile să construiască terminale de export pe coasta Pacificului pentru a ajunge mai ușor la clienții din Asia și-au găsit o casă în Mexic. Acolo se construiesc mai multe proiecte, dintre care majoritatea vor trece în continuare prin procesele de autorizare din SUA, deoarece gazul pe care îl vor exporta va ajunge exclusiv din SUA.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!