Companiile din Polonia şi Ungaria fac paşi mici, dar importanţi, în a se extinde, investi şi construi fabrici în Africa

23 Sept. 2021, 13:54
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
23 Sept. 2021, 13:54 // Actual //  MD Bani

În urmă cu o săptămână, o delegaţie numeroasă de oficiali şi oameni de afaceri polonezi a efectuat o vizită de lucru în Maroc. Excursia a fost organizată de autorităţile marocane cu scopul de a-i convinge pe polonezi să devină investitori. Acesta este cel mai recent episod dintr-un mai lung serial de curtare în scopuri de business între Polonia şi ţări africane. În acest film mai joacă o ţară est-europeană, Ungaria. Luna trecută, ministrul nigerian al aviaţiei a efectuat o vizită la Magnus Aircraft Industry, un producător de aeronave din Ungaria, pentru întărirea unui parteneriat prin care ţara sa va asambla şi apoi va fabrica avioane ungureşti. Astfel, a spus oficialul, Nigeria şi-ar asigura supremaţia regională în domeniul aerian prin producţie, servicii de mentenanţă şi experienţă. Apoi, într-o emisiune radiodifuzată recentă cu chiar preşedintele maghiar Janos Ader, CEO-ul companiei maghiare Pureco a povestit cum echipele sale instalează sisteme de purificare a apei în ţări africane. Sistemele sunt bazate pe o tehnologie proprie, scrie Ziarul Financiar.

Relaţiile de afaceri şi comerciale dintre Europa de Est şi Africa nu sunt ceva nou, având o istoria care porneşte din era comunismului. Polonia şi Ungaria au reînceput să se orienteze către regiune pe măsură ce piaţa europeană s-a suprasaturat, iar economiile europene au început să stagneze. În aceste relaţii domină schimburile comerciale, însă de câţiva ani în special Polonia a început să joace şi rolul de investitor.

De altfel, Polonia, cea mai mare economie est-europeană, este lider regional în acest sens, fiind urmată de Slovenia, potrivit datelor OCDE. Noile evenimente din filmul african al est-europenilor arată că relaţia nu s-a răcit ci, din contră, se dezvoltă într-un nou context, unul în care mai multe firme est-europene au experienţa expansiunii pe pieţe străine.

Săptămână trecută, şeful delegaţiei poloneze în Maroc, Robert Jedrzejczyk, a observat că potenţialul regiunilor vizate acum, cele din sudul ţării, va deschide probabil poarta către întreaga Africă pentru investiţiile Poloniei. Guvernul marocan are în derulare un program pentru dezvoltarea acelor regiuni, care devin astfel centre de business şi de investiţii. Printre companiile reprezentate în delegaţia poloneză figurează Chimide Polska, orientată spre construcţia de containere speciale,  de instalaţii fotovoltaice şi de telecomunicaţii  şi IT&C.

Companiile poloneze au semnat deja declaraţii de investiţii în ianuarie anul acesta. Marocul este doar una din ţintele companiilor poloneze, şi nu este vorba doar de exporturi, care au decolat în anii 2010. Sectorul privat are ceea ce se cheamă „Consiliul de Investitori în Africa“, organizaţie a cărei baze le-a pus miliardarul polonez Jan Kulczyk, decedat între timp. Compania sa este prezentă în 20 de ţări africane, dar a investit mai mult în sectorul minier.

Din organizaţie fac parte mai mulţi giganţi polonezi: Asseco, companie de tehnologie a informaţiei, Krezus, companie de investiţii, producătorul de textile Lubawa, Polpharma, Ursus, care are fabrici de tractoare în Tanzania şi Etiopia, Kopex, care produce sisteme de transport pentru energia electrică, OPEN Architekci, Navimor , companie de construcţii în domeniul naval, şi Pietrucha International, firmă de inginerie civilă.

Analiştii au identificat ca principale  sectoar unde business-ul polonez se poate extinde în Africa industria alimentară (Polonia este lider regional în exportul  de alimente), modernizarea agriculturii, pro­ducţia de utilaje agricole, piese auto şi materiale pentru pescuit.

În unele din aceste sectoare, China domină deja, dar Polonia şi Europa de Est în general au avantajul preţului scăzut şi al calităţii ridicate. Firmele poloneze Feerum şi Araj au contracte pentru construirea de silozuri pentru cereale în Tanzania. Navimor a colaborat cu alte 93 de companii pentru a construi Academia de pescuit şi ştiinţe marine din Angola. Este cel mai mare proiect educaţional european din Africa, scrie Notes from Poland.

Compania construieşte spitale şi şcoli şi în alte ţări africane. Asseco are contracte pentru informatizarea sectorului energiei din Etiopia. Preşedintele polonez Andrzej Duda nu s-a ferit să călătorească în Africa pentru a promova companiile poloneze. „Aş vrea ca bunurile poloneze să apară în magazinele etiopine, dar să fie produse în Etiopia“, a spus el când a vizitat fabrica de tractoare Ursus de acolo. Nici ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto nu s-a ferit să viziteze Angola în 2019 pentru a promova investiţii ungare în producţie, cercetare şi dezvoltare în acea ţară.

Companiile ungare sunt interesate de sectoarele agriculturii, energiei şi tehnologiei securităţii. Tot în 2019, Szijj·rtÛ a anunţat implementarea în Uganda a celui mai mare proiect de investiţii străine din istoria Ungariei. Proiectul, de 16,2 milioane de euro, implică instalarea de sisteme de purificare a apei în cea mai mare tabără de refugiaţi din Uganda şi introducerea de sisteme de identificare biometrică pentru refugiaţi. Însă totul, după cum a explicat Szijjarto, „pentru a-i ajuta să prospere pe refugiaţi pentru ca aceştia să nu mai trebuiască să emigreze în Europa“. Retorica anti-refugiaţi a Ungariei este binecunoscută.

Realitatea Live

07 Mart. 2026, 11:14
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Mart. 2026, 11:14 // Actual //  Ursu Victor

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!