Companiile din Polonia şi Ungaria fac paşi mici, dar importanţi, în a se extinde, investi şi construi fabrici în Africa

23 Sept. 2021, 13:54
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
23 Sept. 2021, 13:54 // Actual //  MD Bani

În urmă cu o săptămână, o delegaţie numeroasă de oficiali şi oameni de afaceri polonezi a efectuat o vizită de lucru în Maroc. Excursia a fost organizată de autorităţile marocane cu scopul de a-i convinge pe polonezi să devină investitori. Acesta este cel mai recent episod dintr-un mai lung serial de curtare în scopuri de business între Polonia şi ţări africane. În acest film mai joacă o ţară est-europeană, Ungaria. Luna trecută, ministrul nigerian al aviaţiei a efectuat o vizită la Magnus Aircraft Industry, un producător de aeronave din Ungaria, pentru întărirea unui parteneriat prin care ţara sa va asambla şi apoi va fabrica avioane ungureşti. Astfel, a spus oficialul, Nigeria şi-ar asigura supremaţia regională în domeniul aerian prin producţie, servicii de mentenanţă şi experienţă. Apoi, într-o emisiune radiodifuzată recentă cu chiar preşedintele maghiar Janos Ader, CEO-ul companiei maghiare Pureco a povestit cum echipele sale instalează sisteme de purificare a apei în ţări africane. Sistemele sunt bazate pe o tehnologie proprie, scrie Ziarul Financiar.

Relaţiile de afaceri şi comerciale dintre Europa de Est şi Africa nu sunt ceva nou, având o istoria care porneşte din era comunismului. Polonia şi Ungaria au reînceput să se orienteze către regiune pe măsură ce piaţa europeană s-a suprasaturat, iar economiile europene au început să stagneze. În aceste relaţii domină schimburile comerciale, însă de câţiva ani în special Polonia a început să joace şi rolul de investitor.

De altfel, Polonia, cea mai mare economie est-europeană, este lider regional în acest sens, fiind urmată de Slovenia, potrivit datelor OCDE. Noile evenimente din filmul african al est-europenilor arată că relaţia nu s-a răcit ci, din contră, se dezvoltă într-un nou context, unul în care mai multe firme est-europene au experienţa expansiunii pe pieţe străine.

Săptămână trecută, şeful delegaţiei poloneze în Maroc, Robert Jedrzejczyk, a observat că potenţialul regiunilor vizate acum, cele din sudul ţării, va deschide probabil poarta către întreaga Africă pentru investiţiile Poloniei. Guvernul marocan are în derulare un program pentru dezvoltarea acelor regiuni, care devin astfel centre de business şi de investiţii. Printre companiile reprezentate în delegaţia poloneză figurează Chimide Polska, orientată spre construcţia de containere speciale,  de instalaţii fotovoltaice şi de telecomunicaţii  şi IT&C.

Companiile poloneze au semnat deja declaraţii de investiţii în ianuarie anul acesta. Marocul este doar una din ţintele companiilor poloneze, şi nu este vorba doar de exporturi, care au decolat în anii 2010. Sectorul privat are ceea ce se cheamă „Consiliul de Investitori în Africa“, organizaţie a cărei baze le-a pus miliardarul polonez Jan Kulczyk, decedat între timp. Compania sa este prezentă în 20 de ţări africane, dar a investit mai mult în sectorul minier.

Din organizaţie fac parte mai mulţi giganţi polonezi: Asseco, companie de tehnologie a informaţiei, Krezus, companie de investiţii, producătorul de textile Lubawa, Polpharma, Ursus, care are fabrici de tractoare în Tanzania şi Etiopia, Kopex, care produce sisteme de transport pentru energia electrică, OPEN Architekci, Navimor , companie de construcţii în domeniul naval, şi Pietrucha International, firmă de inginerie civilă.

Analiştii au identificat ca principale  sectoar unde business-ul polonez se poate extinde în Africa industria alimentară (Polonia este lider regional în exportul  de alimente), modernizarea agriculturii, pro­ducţia de utilaje agricole, piese auto şi materiale pentru pescuit.

În unele din aceste sectoare, China domină deja, dar Polonia şi Europa de Est în general au avantajul preţului scăzut şi al calităţii ridicate. Firmele poloneze Feerum şi Araj au contracte pentru construirea de silozuri pentru cereale în Tanzania. Navimor a colaborat cu alte 93 de companii pentru a construi Academia de pescuit şi ştiinţe marine din Angola. Este cel mai mare proiect educaţional european din Africa, scrie Notes from Poland.

Compania construieşte spitale şi şcoli şi în alte ţări africane. Asseco are contracte pentru informatizarea sectorului energiei din Etiopia. Preşedintele polonez Andrzej Duda nu s-a ferit să călătorească în Africa pentru a promova companiile poloneze. „Aş vrea ca bunurile poloneze să apară în magazinele etiopine, dar să fie produse în Etiopia“, a spus el când a vizitat fabrica de tractoare Ursus de acolo. Nici ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto nu s-a ferit să viziteze Angola în 2019 pentru a promova investiţii ungare în producţie, cercetare şi dezvoltare în acea ţară.

Companiile ungare sunt interesate de sectoarele agriculturii, energiei şi tehnologiei securităţii. Tot în 2019, Szijj·rtÛ a anunţat implementarea în Uganda a celui mai mare proiect de investiţii străine din istoria Ungariei. Proiectul, de 16,2 milioane de euro, implică instalarea de sisteme de purificare a apei în cea mai mare tabără de refugiaţi din Uganda şi introducerea de sisteme de identificare biometrică pentru refugiaţi. Însă totul, după cum a explicat Szijjarto, „pentru a-i ajuta să prospere pe refugiaţi pentru ca aceştia să nu mai trebuiască să emigreze în Europa“. Retorica anti-refugiaţi a Ungariei este binecunoscută.

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!