Cum criza ucraineană a devenit problema rusească pentru politicieni şi cele mai mari state din Europa

02 Feb. 2022, 10:55
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
02 Feb. 2022, 10:55 // Actual //  MD Bani

Prins cu mâţa în sac şi în poze pe la petreceri când englezul de rând era obligat să se abţină de la distracţie, premierul Marii Britanii, Boris Johnson, s-a tranformat în războinic şi-i ameninţă de ruşi. A promis mai multe trupe britanice în Europa de Est şi a scos din sertar o nouă legislaţie care ar permite extinderea sancţiunilor asupra aliaţilor preşedintelui rus Vladimir Putin. Însă planurile sale sunt subminate de ceva mult mai aproape de casă, de ceva ce a crescut chiar sub ochii politicienilor englezi: o Londră rusească. Afaceri şi tranzacţii londoneze care i-au ajutat pe oligarhii ruşi să prospere şi o etalare a opulenţei apropiaţilor lui Putin cum în niciun alt oraş european nu mai există, scrie ZF.

Însă criza ucraineană a devenit o problemă rusească nu doar în Marea Britanie, ci şi în alte state mari europene, cum este Germania. Un grup de lobby al firmelor germane cu afaceri în estul Europei şi Rusia a anunţat că va purta discuţii economice prin videoconferinţă cu Putin la începutul lunii martie, arată Reuters.

În urmă cu o săptămână executivii mai multor companii mari italiene au discutat în acelaşi fel cu Putin despre extinderea cooperării italo-ruse – ceva jenant pentru guvernul de la Roma, scrie Euronews. De asemenea, premierul Ungariei, Viktor Orban, îşi pregăteşte o vizită la Moscova pentru a aduce de acolo mai multe gaze naturale pentru ţara sa. Toţi ochii din NATO sunt pe el.

În Marea Britanie, secretarul pentru afaceri externe, Liz Truss, a anunţat legislaţie pentru extinderea regimului de sancţiuni al ţării sale în cazul în care Rusia agresează din nou Ucraina, scrie BBC.

În prezent, guvernul de la Londra nu-i poate sancţiona decât pe aceia care au legături directe cu acţiunile ruseşti din Ucraina. Extensia ar permite atingerea unor ţinte, in­di­vizi şi afaceri, mai îndepărate de aceste limite. Moscova a răspuns spunând că ameninţarea cu mai multe sancţiuni va avea un recul care va lovi companii britanice şi acţionari.

„Activele lor din Marea Britanie vor fi îngheţate. Niciun individ şi nicio afacere din Marea Britanie nu va putea efectua tranzacţii cu ei. Dacă vor încerca să intre în ţară, vor fi întorşi din drum. Cei de la Kremlin sau apropiaţii lor nu vor avea unde să se acundă“, a ameninţat Liz Truss. Dar apropiaţii Kremlinului se „ascund“ de ani buni, la vedere, în Londra. Otrăvirea fos­tu­lui spion KGB, Serghei Skripal, a readus în atenţia publicului, şi presei, miliardele de euro, dolari sau lire sterline cheltuite de miliardarii ruşi pe locuinţe scumpe în cartierele selecte ale Londrei.

Concentrarea de capital rusesc este atât de mare încât oligarhii ruşi par să deţină în capitala Marii Britanii un cartier numai al lor.

Roman Abramovici, proprietarul clubului de fotbal Chelsea, şi magnatul aluminiului Oleg Deripaska deţin acolo adevărate palate istorice, notează The Irish Times. Strada Eaton din cartierul Belgravia a devenit atât de populară printre ruşii bogaţi încât este cunoscută ca Piaţa Roşie.

The Washington Post scrie că Londra a devenit un adevărat teren de joacă pentru oligarhii ruşi în timp ce Occidentul lasă impresia că se chinuie să contracareze influenţa Rusiei în Europa de est.

În 2018, când Marea Britanie a fost cuprinsă de isteria rusească, Channel 4 a realizat un documentar despre ruşii care cumpără cu bani cash vile scumpe în Belgravia. Tot atunci, BBC rula un spectacol de televiziune numit „McMafia“, aluzie la organizaţiile de crimă organizată ruse din Londra.

Dar Londra adăposteşte nu doar oligarhi, ci şi ruşi de rând, muncitori şi specialişti în diverse domenii, fugiţi de la ei din ţară tocmai pentru a scăpa de cleptocraţie şi de regimul lui Putin, mai scrie The Washington Post. Însă impresia despre prezenţa rusă la Londra – sau deja Londongrad – este predominant negativă.

O analiză din 2018 a Comisiei pentru afaceri externe din Marea Britanie evidenţiază cum Londra a ajuns un Laundromat, o maşină de spălat banii murdari veniţi din Rusia. Londra este folosită ca maşină de spălat „pentru activele corupte“ ale unor indivizi cu legături cu Putin şi cu regimul acestuia, se arată în analiza citată. Iar aceasta „are clar legătură cu o strategie mai cuprinzătoare a Rusiei“ de a submina securitatea naţională, spun autorii.

În 2016, The Times arăta că fiul unui vechi prieten al lui Putin deţine la Londra o vilă de 35 de milioane de lire sterline. Oligarhul cu pricina este Vladimir Yakunin, care a condus timp de zece ani compania de căi ferate a Rusiei şi a ajuns în cele din urmă sub sancţiuni americane.

În 2019, The Guardian a scris despre cum Boris Johnson s-a întâlnit cu un fost agent KGB la o petrecere în Italia. Politicianul britanic, pe atunci ministru de externe, s-a grăbit să ajungă acolo la câteva zile după o reuniune la nivel înalt a NATO cu tema Rusia. Fostul spion rus nu este altul decât Alexander Lebedev, a cărui familie deţine publicaţiile britanice Independent şi Evening Standard. Independent nu mai este de mult ziar, ci doar un site de ştiri. Gazda petrecerii, una foarte scumpă, a fost fiul lui Lebedev, Evghenii.

Alţi politicieni europeni de top au legături la nivel mai înalt cu Rusia şi cu Kremlinul. Spre exemplu, fostul cancelar german Gerhard Schruder a fost ales director în boardul Rosnesft, una dintre cele două cele mai importante companii de energie ale Rusiei. Cealaltă este Gazprom, care a construit gazoductele Nord Stream 1 şi 2. Acestea învrăjbesc acum Europa. Schruder a devenit preşedintele consiliului acţionarilor de la Nord Stream AG şi este considerat un prieten de-al lui Putin. Fostul premier al Italiei Silvio Berlusconi s-a plimbat alături de Putin printr-o cramă renumită din Crimeea în 2015, la câteva luni după ce Rusia a anexat fosta peninsulă ucraineană. Acum, când SUA avertizează ca Rusia pregăteşte o nouă invazie a Ucrainei, oameni de afaceri din Germania şi Italia îl curtează pe Putin.

Realitatea Live

07 Mart. 2026, 11:14
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Mart. 2026, 11:14 // Actual //  Ursu Victor

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!