Cum politica fiscală a României contribuie la dezvoltarea economiei naționale. Exemplul fabricii PMI din Otopeni

Philip Morris International (PMI) este prima companie de tutun care a anunțat public angajamentul de a înlocui țigaretele convenționale cu produse fără fum, care sunt dovedite științific. România a fost printre primele state unde Philip Morris International a avut curajul să investească aproximativ 730 de milioane de dolari în fabrica din Otopeni, care a fost transformată dintr-o fabrică producătoare de țigarete într-una care produce consumabile pentru sistemul de încălzire a tutunului pentru mai mult de 54 de piețe de pe 5 continente, având un impact important asupra economiei naționale. Investițiile PMI au avut loc și datorită dialogului deschis cu Guvernul românesc și politicile fiscale promovate de legiuitorul român pentru a accelera un viitor fără fum, scrie infomarket.md.

Primele investiții de 600 de milioane de dolari în fabrica din Otopeni au fost făcute în 2017. Aceasta a dus la transformarea fabricii într-o unitate de producție de înaltă clasă pentru produsele care încălzesc tutunul. În septembrie 2023, a fost anunțat un nou val de investiții unde vor fi cheltuite suplimentar 130 de milioane de dolari pentru creșterea capacității de producție.

„Transformarea fabricii a schimbat și impactul pe care îl are Philip Morris International asupra economiei din România și acesta este motivul pentru care avem un dialog sănătos și vibrant cu autoritățile. În prezent, contribuim anual cu RON 4 miliarde ($8.5 milioane) la bugetul de stat, care înseamnă circa 1% din totalul veniturilor colectate la buget din taxe. Iar impactul economic, estimat anual de economiști pentru Philip Morris, atinge 0.38% din PIB”, a declarat Dragoș Bucurenci, director External Affairs în cadrul Philip Morris România.

Dragoș Bucurenci a menționat că, la șapte ani de când a început transformarea fabricii, România brusc are un nou tip de export agroindustrial, aflat în top cinci exporturi agroindustriale ale țării, care contribuie pozitiv la balanța comercială a României și a Uniunii Europene. Anual, România exportă produse de tutun încălzit în sumă de 800 de milioane de euro. Acesta este rezultatul investiției în tehnologie și inovației. Directorul External Affairs în cadrul Philip Morris România susține că aceste investiții ar fi fost imposibile fără suportul și politicile fiscale promovate de statul românesc.

„Guvernul României susține investițiile în inovație nu doar verbal, dar și la modul practic prin politici și dialog cu investitorii. Acest lucru s-a demonstrat și prin faptul că, anul trecut, premierul român Marcel Ciolacu a fost la fabrica din Otopeni alături de directorul executiv al PMI, Jacek Olczak, când s-au anunțat noi investiții de 130 de milioane de dolari în producția produselor fără fum”, a adăugat Dragoș Bucurenci.

Politica Fiscală a României include două tipuri de accize. În prima categorie sunt accizele armonizate, cele care sunt aliniate la ratele prevăzute în Directiva Uniunii Europene. În a doua categorie sunt incluse accizele nearmonizate, pentru care Uniunea Europeană lasă dreptul statelor membre să creeze propria lor reglementare.

„În categoria accizelor armonizate sunt incluse alcoolul, țigaretele și produsele energetice. Aici există rate minime stabilite de Directiva UE pe care fiecare stat membru trebuie să le respecte. În cealaltă categorie sunt produsele fără fum, precum pliculețele de nicotină, produsele de tutun încălzit și țigările electronice. Acesta este primul semn important că, fiind în categorii de accize diferite, legiuitorul nu le tratează le fel”, a explicat Laura Tomescu, manager Fiscal Affairs la Philip Morris România.

La fel, România aplică acciza la produsele fără fum în funcție de tipul acestuia. Pentru tutunul încălzit se aplică acciza per kilogram, pentru țigările electronice per mililitru (litru), pentru pungile de nicotină per substratul de nicotină. Într-un final, la țigarete se aplică per 1000 de unități.

Viziunea asta nu e doar a legiuitorului român. Taxarea diferențiată are loc în majoritatea statelor membre ale UE, unde diferența dintre acciza aplicată la țigarete și produsele de tutun încălzit este în medie de 60%.

„Aceasta este o politică consecventă la nivelul Uniunii Europene, iar taxarea diferită produce și un impact. Ca să vă spun punctual în cazul României, această diferență de taxare care derivă din categorie și din bază, produce o diferență de acciză în România de 50%”, a menționat Laura Tomescu.

„Fiscalitatea și reglementarea sunt două instrumente foarte importante din care un stat poate să aleagă dacă fumătorii adulți vor face sau nu tranziția către alternative fără fum. Dacă să ne uităm la Uniunea Europeană care aplică accize pentru tutun încălzit, România e pe locul șapte în topul țărilor Europene, în ceea ce privește acciza la produsele din tutun încălzit, ca procent din acciza la țigarete. Și Republica Moldova, o țară ca își dorește să devină membră a Uniunii Europene, ar avea sens să-și armonizeze politicile, să încerce să țintească bunele practici din UE”, a adăugat Dragoș Bucurenci.

Toate aceste abordări dau recunoaștere inovației, progresului, și faptului că, la sfârșitul zilei, e foarte simplu să interzici ceva, dar dacă vrei să contribui la tranziția cetățenilor către produse cu mai puțină daună fiscalitatea este cheia. În acest context, de la începutul anului 2024, România a decis să aplice accize pentru băuturile nealcoolice cu conținut ridicat de zahăr pentru a limita consumul acestor produse care au impact negativ asupra sănătății.

#Otopeni #Philip Morris #fabrica

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.