Datoria înfiorătoare a Moldovei față de Gazprom! Ce documente vor analiza auditorii

Două companii urmează să auditeze datoria Moldovagaz față de Gazprom și Factoring-Finance.

„Săptămâna aceasta echipa de audit din Norvegia și Marea Britanie se află într-o vizită de lucru la Chișinău. Reprezentanții companiilor Wikborg Rein Advokatfirma AS🇳🇴 și Forensic Risk Alliance & Co din🇬🇧, desemnate de Agenția Proprietății Publice vor livra până la sfârșitul anului un prim raport”, susține ministrul Infrastructurii, Andrei Spînu.

Conform caietului de sarcini, cele două companii vor verifica:

repartizarea de сătrе S.A. „Moldovagaz” (а predecesorilor săi) а рlățilоr pentru consumul de gaze între consumatorii de ре malul drept și cel stâng;

evaluarea activelor transmise anterior сătrе S.A.P. „Gazprom” са decontare (раrțiаlă) а datoriilor pentru gazele livrate consumatorilor de ре malul drept și, dасă este cazul, reevaluarea acestor active;

faptul dacă plățile anterioare au fost corect alocate pentru stingerea datoriilor pentru gazele livrate consumatorilor de ре malul drept;

legalitarea cesionării/lor creanțelor S.A.P. „Gazprom” сătrе S.R.L. „Factoring Finance”.

Gazprom susține că Moldovagaz ar avea o datorie istorică de 709 milioane dolari cu tot cu penalități. Or, la semnarea protocolului adițional la contractul de livrare a gazului de la sfârșitul lunii octombrie 2021, autoritățile de la Chișinău și-au asumat angajamentul de a audita creanțele.

În prezent, concernul rus șantajează Chișinăul cu sistarea livrărilor de metan, în condițiile în care autoritățile nu și-au onorat termenul de prezentare a auditului. În același timp, autoritățile afirmă că tergiversarea auditului s-a datorat motivelor obiective de selecție a companiilor. Respectiv raportul de audit va fi gata la sfârșitul lunii ianuarie 2023.

#audit #datorie #Moldovagaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.