De ce moldovenii plătesc cel mai scump gaz din regiune, explică un expert în energie

Cetățenii Republicii Moldova achită cu aproximativ cinci lei mai mult pentru fiecare metru cub de gaze naturale decât consumatorii casnici din România. Diferența nu este justificată economic și este cauzată de lipsa de transparență în gestionarea achizițiilor de gaze naturale. Declarațiile au fost făcute pentru „Radar Politic” de membrul Partidului „Mișcarea Respect Moldova”, Veaceslav Burlac, manager în cadrul unei companii din domeniul petrochimiei din România, cu o experiență inclusiv în gestionarea instalațiilor de gaze.

„Moldovenii plătesc aproape 17 lei pentru un metru cub de gaze, cu 5 lei mai mult. Din punctul meu de vedere, acest lucru se întâmplă din causa secretizării contractelor „Energocom”, care sper că, după alegerile parlamentare din 28 septembrie, vor fi desecretizate, ca să vedem cum se cumpără, de ce se cumpără și dacă achizițiile sunt corecte și eficientei”, a declarat Veaceslav Burlac.

În opinia sa, transferul responsabilităților de la „MoldovaGaz” către „Energocom”, prezentat drept un pas spre independență energetică, este de fapt o decizie cu miză politică, nu una economică.

La bursele internaționale, potrivit expertului, în aprilie 2025, gazul era cotat la 330-335 de euro pentru mia de metri cubi. În prezent, prețul a crescut cu 15% și este de aproximativ 375-380 de euro, în timp ce în tariful din Republica Moldova a fost inclus un preț de 845 de euro pe mia de metri cubi.

#gaz #expert #tarife

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Capitalul social al complexului „Arena Națională” urmează să fie majorat cu 61,97 milioane de lei, echivalentul a 3,13 milioane de euro, potrivit unui proiect de hotărâre a Guvernului promovat de Agenția Proprietății Publice. Banii, alocați din bugetul de stat, sunt destinați achitării obligațiilor față de partenerul privat în cadrul contractului de parteneriat public-privat pentru construcția Arenei Naționale.

Contractul de parteneriat public-privat a fost semnat la 24 august 2018, iar statul și-a asumat rambursarea investiției realizate de partenerul privat conform unui grafic de plăți care se încheie în 2030. Valoarea totală a contractului este de 44,53 milioane de euro.

Plățile au fost împărțite în 24 de tranșe. Primele două au fost de câte 5 milioane de euro, după care au urmat plăți anuale. Până în 2025, statul a achitat 28,95 milioane de euro către partenerul privat. Pentru perioada 2026–2030 au mai rămas de achitat 15,58 milioane de euro, în 10 tranșe. Ultima plată este programată pentru anul 2030.

Din această sumă, pentru anul 2026 sunt prevăzute două tranșe, în valoare totală de 3,13 milioane de euro. Pentru achitarea lor, în bugetul de stat au fost prevăzute până la 61,97 milioane de lei, bani care urmează să fie transferați către SRL „Arena Națională” prin majorarea capitalului social.

Suma în lei a fost calculată la un curs estimativ de 19,79 lei pentru un euro, iar documentele arată că există riscul ca diferența de curs să genereze necesitatea unor bani suplimentari. SRL „Arena Națională” a solicitat deja o suplimentare de 2,3 milioane de lei pentru acoperirea integrală a plății.

Autorii proiectului precizează că majorarea capitalului social nu reprezintă o investiție nouă în Arena Națională, ci este legată de obligațiile contractuale asumate de stat în 2018. În lipsa alocării banilor, există riscul ca statul să nu-și poată executa obligațiile față de partenerul privat, ceea ce ar putea genera litigii și alte consecințe financiare.

Termenul pentru achitarea tranșelor aferente anului 2026 a expirat la 24 iunie, iar autorii propun ca hotărârea să intre în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial.

Potrivit unui raport al Curții de Conturi, Arena Chișinău nu își poate acoperi cheltuielile de bază și a înregistrat pierderi nete de 37,5 milioane de lei, în pofida unui capital social de aproape 966 de milioane de lei. Raportul mai relevă că partenerul privat a fost selectat fără concurență reală, la concurs fiind depusă o singură ofertă. De asemenea, contractul nu ar fi conținut clauze suficient de clare privind repartizarea riscurilor și transferul bunurilor.