Când eşti un trader de energie şi ţipi că vin mari pene de curent dacă guvernele nu fac ceva să curgă şi mai mult energie, dar tu ai portofelul doldora de bani, este clar că nu faci acest lucru din disperare.
Unul câte unul, distribuitori mici de energie din Marea Britanie, Cehia, Ungaria şi alte state europene ies de pe piaţă, copleşiţi de creşterile record ale preţurilor gazelor naturale şi electricităţii. Limitele de preţ pentru consumator impuse de anumite guverne le îngustează spaţiul de manevră până când le face imposibilă mişcarea, scrie ZF.
Însă pe pieţele largi şi libere de tranzacţionare sunt alte dimensiuni. Când cererea este de nestăvilit, iar oferta controlată, preţurile par să se poată duce în sus la infinit. Trafigura este o companie privată şi unul dintre cei mai mari traderi de energie din lume. Este şi unul din multele glasuri care ţipă că Europa riscă să se confrunte cu pene de curent şi energie în această iarnă din cauza rezervelor de gaze insuficiente şi că pe termen lung preţul petrolului ar putea trece de 100 de dolari pe baril.
Pentru un trader, este important să vândă cât mai mult la preţuri cât mai mari. Creşterea rezervelor statelor ar însemna mai multe gaze pe piaţă, mai mult de lucru pentru traderi. De asemenea, când un vânzător spune că preţul va creşte, scopul lui este să-l facă pe client să cumpere acum. Trafigura a raportat pentru prima jumătate a acestui an profituri record pe fondul boomului cererii pentru petrol, gaze naturale şi materii prime.
Ideea că Europa se va confrunta cu pene de energie în această iarnă a devenit o isterie. Preţuri şi cerere mari sunt mană cerească mai ales pentru producători. Surplusul comercial al Norvegiei, unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale şi petrol din Europa, a atins un nivel record în octombrie mulţumită exploziei cotaţiilor gazelor, arată datele oficiale. Surplusul este cu 61% mai mare faţă de cel din septembrie, când stabilise recordul anterior. Majoritatea copleşitoare a exporturilor Norvegiei sunt gaze şi petrol.
Compania naţională de gaze şi petrol norvegiană Equinor a raportat pentru trimestrul trei cel mai mare profit din ultimii nouă ani. În Norvegia, surplusul de avuţie obţinut din exportul de petrol şi gaze se duce la fondul guvernamental de pensii.
Profit record, pentru primele nouă luni ale acestui an, a raportat şi compania care deţine monopolul exporturilor de gaze naturale din Rusia, Gazprom, considerată şi un instrument de geopolitică în mâinile Kremlinului.
Şi profiturile Rosneft au impresionat, aceasta fiind o companie care produce petrol şi gaze, dar care nu are dreptul să exporte. De asemenea, Rosneft are conexiuni politice puternice cu Moscova.
Gazprom a ţinut să avertizeze că preţurile ridicate ale gazelor naturale nu sunt ceva temporar. Colosul face presiuni pentru ca statele est-europene să încheie contracte de furnizare pe termen lung. Rusia este principalul exportator de gaze naturale către Europa. Dar pe piaţă şi-a făcut apariţie de puţin timp şi Azerbaidjanul.
Preşedintele azer Ilham Aliye a declarat recent că în acele ţări unde ajunge gazul azer nu există nicio criză a gazelor, a preţurilor sau pericol ca populaţia să îngheţe când vine frigul, scrie agenţia Trend. Azerbaidjan exportă gaze în Europa de la 1 ianuarie, iar combustibilul ajunge în Turcia, Georgia, Italia, Grecia şi Bulgaria. Interesul aceste ţări este ca un număr şi mai mare de state europene, cât mai bogate, să facă eforturi pentru a ajunge la gazele azere.
Iar Aliye, ca şi preşedintele rus Vladimir Putin, se poate poza în salvatorul popoarelor pe care le pândeşte îngheţul. Rusia este, de altfel, câştigător pe toate fronturile în criza gazelor din Europa şi din scumpirea energiei în toată lumea. S-a scumpit şi cărbunele şi a crescut consumul acestui combustibil, iar Rusia exportă şi cărbune. Aceste lucruri înseamnă mai mulţi bani pentru Kremlin şi ambiţiile lui Putin.
Amplele exerciţii militare din ultimul timp costă. La fel şi întărirea puterii acasă sau a influenţei în Belarus şi Ucraina. Nu doar Rusia exportă gaze, ci şi SUA, prin mai multe companii, sub formă de gaze naturale lichefiate, de obicei mai scumpe decât cele transportate prin conducte.
Două noi facilităţi de export de GNL ar putea transforma SUA în cel mai mare exportator al lumii. Dar acest lucru nu este pe placul senatoarei Elizabeth Warren, care a cerut executivilor de la mai multe companii de gaze să explice de ce exportă atât de mult când americanii se confruntă cu facturi tot mai mari. „Această lăcomie a companiilor nu este scuzabilă şi reprezintă rezultatul unui sistem greşit care-i îmbogăţeşte pe executivii companiilor de energie şi pe investitori şi lasă familiile americane să se chinuie cu plata facturilor“, a spus Warren.
Scumpirea gazelor dă apă la moară şi celor care promovează cercetăriile pentru obţinerea unor procese de producţie a hidrogenului nepoluante. Cercetăriil sunt efectuate de obicei de companii mari şi pentru stimularea lor sunt cerute subvenţii sau alte facilităţi băneşti şi fiscale. De asemenea, criza de energie a adus viaţă nouă în industria cărbunelui când tendinţa era ca statele europene să renunţe la termocentralele pe cărbune.
În final, pentru că gazele şi electricitatea mai scumpe slăbesc puterea de cumpărare a europeanului, acesta ar putea fi tentat să renunţe la micul lux de a lua masa în oraş, la restaurant, şi să încerce să-şi gătească acasă mâncarea, mai ieftin. Acest lucru înseamnă vânzări mai mari pentru, spre exemplu, producătorii de condimente.
