BEMOL face dezvăluiri: Cum a ajuns BERD într-o situație rușinoasă în problema Portului Giurgiulești

În contextul interviului domnului Alain Pilloux, vice-președinte al BERD, acordat agenției de presă «Infotag» în cadrul vizitei sale efectuate în Republica Moldova în perioada de 11-13 iulie, BEMOL consideră necesar să dezvăluie câteva detalii:

În anul 1996 în Giurgiulești s-au început lucrările de construcție a terminalului portuar pentru transbordarea produselor petroliere. Drept urmare, la data de 12 decembrie 1997 a fost semnat Contractul de Concesiune nr. 397 prin care a fost înființată compania Terminal SA, în care câte 40% aparțineau Guvernului Republicii Moldova (Guvern) și sponsorilor greci (Technovax A.O., Ellenikki Technodomiki Teb A.E., J&P Avax A.O, Intertask A.O.), iar 20 % aparțineau Băncii Europeane pentru Reconstrucție și Dezvoltare (EBRD, Banca).

În octombrie anului 1999, din cauza lipsei de finanțare, lucrările de construcție a portului au fost suspendate – la acel moment gradul de finalitate al construcțiilor era la nivel de pînă la 60%. În anul 2001, BERD a constatat oficial „incapacitatea Guvernului Moldovei de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul angajamentelor” și a declarat situație de predefault. Ca urmare, în februarie2002, au fost purtate negocieri active cu investitorii ruși, printre care operatorul portului Azov și Ministerul Transporturilor al Federației Ruse. Ultimii au fost interesați să achiziționeze portul împreună cu teren, dar această propunere a fost respinsă de către Guvern, întrucât legislația Republicii Moldova interzice vânzarea terenurilor către alte state (Sursa: Memorandumul BERD din 21.12.2004.).

În decembrie 2004, companiile Grupului Azpetrol au semnat Acordul de Investiții cu Guvernul Republicii Moldova în vederea achiziționării terminalului nefinalizat. Ulterior, în ianuarie 2005, a fost semnat Acordul de vânzare-cumpărare a activelor nefinalizate ale terminalului de către BERD, Terminal SA și cumpărătorul Azertrans SRL (deținută de Azpetrol Group și redenumită în 2006 în Danube Logistics SRL). Conform acestui Acord, Investitorul și-a asumat toate obligațiile financiare ale Guvernului față de BERD, achitând datoria de 12,8 milioane dolari SUA către Bancă. La rândul său, Guvernul s-a angajat să creeze condiții favorabile Investitorilui, acordând garanțiile statului pentru îndeplinirea obligațiilor sale (sursa: Acord de Investiții, Articolul 3.1. (b):

Guvernul declară și garantează următoarele: Guvernul are împuternicirile necesare în conformitate cu Legislaţia Republicii Moldova să execute prezentul Acord şi să oblige Statul în acest respect.

Odată cu achiziționarea activelor, Guvernul a alocat terenul (sursa: Acord de Investiții, Articolul 5.1 (a)):

Guvernul se obligă să: (ii) transmită lui AZERTRANS întregul teritoriu oferit pentru Portul Liber Internațional “Giurgiulești” în arendă pe o perioadă de nouă zeci și nouă de ani. …, și a recunoscut viitorul port drept proprietate privată (sursa: Acord de Investiții, Articolul 5.2. (c)): Guvernul se obligă: să recunoască infrastructura portuară în limitele Portului Internațional Liber “Giurgiulești”, în calitate de port proprietate privată.

În același timp, Investitorul și-a asumat obligația să construiască un port, care urmare investițiilor semnificative de zeci de milioane de dolari SUA în construcția sa cu toată infrastructura, a intrat în funcționare completă în anul 2011, fiind îndeplinite toate obligațiile din Acordul de Investiții.

În acea perioadă, activele erau gestionate de către Thomas Moser, persoana împuternicită de către investitor, care anterior a activat în cadrul BERD. În perioada mandatului său de administrator al companiei Bemol, Thomas Moser a cauzat prejudicii companiei în proporții deosebit de mari prin fraudă și administrare ineficientă (constatată prin hotărâre judecătorească definitivă), iar operatorul portului Giugiulești, compania Danube Logistics SRL l-a „achiziționat” cu doar 344,6 de dolari SUA.

În anul 2013, cu scopul de a se proteja, dar și pentru a crea percepția de legitimitate în deținerea activelor preluate, a fost implicat BERD, fiindu-i gajate activele date prin intermediul solicitării unui împrumut. Preluarea portului de către Thomas Moser a fost posibilă datorită statutului său de fost angajat BERD și a legăturilor sale strânse în Bancă.

În prezent sunt pe rol mai multe proceduri penale și judiciare. Totodată sunt un șir de hotărâri definitive în favoarea Investotorului.

În ciuda acestui fapt, vice-președinte BERD, domnul Pilloux, face câteva declarații nepotrivite statutului său:

– „combaterea corupției, dar cu scopuri corecte…”;

– „litigii inutile…”;

– „există o veste bună. Pe 12 iulie, Curtea de Apel Chișinău a confirmat că operațiunea, care

a avut ca rezultat obținerea de către BERD a dreptului de proprietate asupra Portului în 2021, a fost absolute legală.”

Domnule Pilloux,

– corupția ori poate fi combătută, ori nu;

– litigiile, în esența lor, nu pot fi inutile. Nu există altă modalitate de apărare a drepturilor încălcate, decât prin adresarea în instanțele de judecată, în baza supremației Legii și a Statului de drept;

– nu este posibil de cunoscut argumentele instanței de judecată pe 13 iulie, când decizia motivată a Curții de Apel Сhișinău a apărut abia pe 15 iulie.

Noi am achiziționat de la BERD un terminal nefinalizat contra sumei de 12,8 milioane de dolari SUA, care, datorită investițiilor noastre ulterioare de milioane de dolari SUA, a devenit primul port maritim funcțional din Republica Moldova.

În loc să se ocupe cu șantaj, ar fi mai înțelept ca BERD să evalueze cu mare seriozitate situația creată, și să se clarifice cum așa s-a întâmplat, ca o bancă de astfel de rang să-și permită să se găsească într-o astfel de situație.

#port #preluare #Bemol

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.