Dezvăluiri! Gligor spune cum au fost spălați banii la construcția drumului Leova-Bumbăta: Cheltuieli aiurea

Proiectul drumului Leova-Bumbăta continuă să stârnească controverse, în contextul în care claritatea privind finalizarea lucrărilor rămâne absentă. Potrivit estimărilor, drumul a costat între 3 și 4 milioane de euro per km, un preț care îl plasează printre cele mai scumpe proiecte de infrastructură din Europa de Sud-Est.

Cu o valoare totală de 3,5 milioane de euro/km, incluzând și o parcare de 100 de tiruri, proiectul a fost justificat prin nevoia de a crește volumul de transport. Cu toate acestea, infrastructura de pe partea română rămâne insuficientă, făcând imposibilă utilizarea parcării și a drumului pentru transportul greu. Președintele Partidului Schimbărilor, Ștefan Gligor, a declarat într-o emisiune televizată de la Vocea Basarabiei, că banii publici au fost risipiți în mod iresponsabil, sugerând un posibil abuz de serviciu.

„Este un minim abuz de serviciu. Fără implicarea ministrului Infrastructurii, un astfel de proiect nu s-ar fi realizat. Contractul a fost aprobat de Comisia pentru Situații Excepționale”, a declarat Gligor. De asemenea, adjunctul Procuraturii Anticorupție, Octavian Iachimovschi, a menționat că costurile acestui proiect au fost ridicate în mod nejustificat, însă reacția din partea autorităților competente lipsește.

Parcarea de 100 de tiruri, construită pentru a facilita transportul internațional, rămâne goală. „Nu există niciun tir, deoarece drumul pe partea română nu este pregătit pentru astfel de vehicule. Costurile au fost umflate artificial pentru a spăla bani”, a adăugat Gligor.

Ministrul Infrastructurii, Andrei Spînu declara anaterior că toate cheltuielile sunt publice, „am publicat toate documenetele cu devizele de chletuieli”

Proiectul podului Leova-Bumbăta a stârnit critici și din cauza costurilor exorbitante, aproximativ 3,5 milioane de euro pe kilometru de drum, transformându-l în cel mai scump drum construit vreodată în Republica Moldova. Această sumă ridică semne de întrebare serioase în privința eficienței utilizării fondurilor publice în contextul economic tensionat al țării.

#leova bumbata #Gligor #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Compania saudită Midad Energy a semnat la sfârșitul lunii ianuarie un protocol de intenție cu gigantul rus Lukoil pentru achiziționarea activelor externe ale companiei ruse, aflate sub sancțiuni occidentale, au declarat mai multe surse pentru Reuters.

Acordul preliminar acoperă toate activele internaționale scoase la vânzare de Lukoil. Midad a convenit să achite tranzacția integral în numerar și să depună fondurile într-un cont escrow, unde vor rămâne blocate până la obținerea tuturor aprobărilor necesare din partea autorităților de reglementare, inclusiv a Departamentului Trezoreriei SUA. Suma exactă oferită de partea saudită nu a fost făcută publică.

Potrivit surselor citate, Midad lucrează la asigurarea conformității cu toate cerințele legale și tratează oferta ca pe o mișcare cu miză ridicată, susținută de relații politice solide cu Arabia Saudită. Totuși, orice transfer final al activelor sancționate necesită aprobarea explicită a autorităților americane, iar în actualul context geopolitic nu există garanții că Washingtonul va autoriza vânzarea.

Statele Unite au impus sancțiuni împotriva Lukoil în octombrie 2025. Ulterior, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) a prelungit licența care permite tranzacțiile legate de vânzarea activelor până la 28 februarie 2026.

În ultimele luni, Lukoil a purtat negocieri și cu alți potențiali cumpărători. Pe 29 ianuarie 2026, compania a anunțat semnarea unui acord cu fondul american Carlyle Group pentru vânzarea a 100% din Lukoil International GmbH, entitatea care reunește activele externe ale grupului, cu excepția celor din Kazahstan. Anterior, traderul Gunvor Group își exprimase interesul pentru preluare, însă și-a retras oferta după ce autoritățile americane au indicat că nu vor acorda licența necesară.

Potrivit datelor publice, Lukoil deține active de producție în Kazahstan, Uzbekistan și Azerbaidjan și este prezentă în mai multe state din Orientul Mijlociu și Africa. Grupul operează rafinării în Europa și avea, la sfârșitul anului 2024, peste 5.000 de stații de alimentare în 19 țări, inclusiv în Republica Moldova.