Disponibilitatea stațiilor de încărcare a automobilelor electrice variază considerabil de la țară la țară

14 Apr. 2021, 06:00
 // Categoria: Au Bani // Autor:  MD Bani
14 Apr. 2021, 06:00 // Au Bani //  MD Bani

Uniunea Europeană este încă departe de a atinge ţinta din Pactul verde de un milion de puncte de încărcare a automobilelor electrice până în 2025 şi nu dispune de o foaie de parcurs strategică globală pentru electromobilitate, arată un raport publicat marţi de Curtea de Conturi Europeană (ECA), transmite Reuters.

Chiar dacă au fost înregistrate anumite succes, cum ar fi promovarea unui standard comun al UE privind prizele de alimentare pentru încărcarea vehiculelor electrice şi îmbunătăţirea accesului la diferite reţele de încărcare, continuă să existe obstacole care afectează circulaţia vehiculelor electrice pe teritoriul UE. Curtea a constatat că disponibilitatea staţiilor de încărcare publice variază considerabil de la o ţară la alta, că sistemele de plată nu sunt armonizate şi că lipsesc informaţii în timp real pentru utilizatori, scrie AGERPRES.

În 2020, deşi per ansamblu s-a înregistrat o scădere a numărului de înmatriculări de autoturisme noi, ca urmare a pandemiei de COVID-19, cota de piaţă a vehiculelor electrice şi a celor hibride reîncărcabile a crescut semnificativ. Reţelele de încărcare nu se dezvoltă însă în acelaşi ritm.

„Anul trecut, unul din zece autoturisme vândute în UE a fost un vehicul electric cu sursă de alimentare externă, dar infrastructura de încărcare nu este accesibilă în aceeaşi măsură peste tot în UE. Comisia ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a sprijini o reţea care să acopere întreaga UE şi pentru a se asigura că fondurile sunt direcţionate acolo unde este cea mai mare nevoie de ele”, a declarat Ladislav Balko, membrul Curţii de Conturi Europene responsabil de raport.

În baza Pactului verde european anunţat în decembrie 2019, UE urmăreşte în prezent să reducă cu 90%, până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi, comparativ cu nivelurile din 1990. Transporturile generează aproximativ un sfert din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE, în principal (72%) prin intermediul transportului rutier.

Numărul de staţii de încărcare în cele 27 de state membre ale UE şi Marea Britanie a crescut cu aproximativ 36.000 pe an de la aproximativ 34.000 în 2014 ajungând în luna septembrie 2020 până la 250.000.

Potrivit ECA, există riscul ca obiectivul privind un milion de puncte de încărcare a automobilelor electrice până în 2025 să fie ratat dacă procesul de instalare continuă în ritmul actual. Pentru a recupera decalajul ar fi nevoie de 150.000 de noi puncte de încărcare în fiecare an, adică aproape 3.000 în fiecare săptămână.

Potrivit Curţii, nu s-a realizat o analiză cuprinzătoare a deficitului de infrastructură pentru a se identifica de câte staţii de încărcare accesibile publicului era nevoie, unde ar trebui amplasate acestea şi categoria de putere pe care ar trebui să o furnizeze. Fondurile puse la dispoziţie prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei nu au fost întotdeauna direcţionate acolo unde era cea mai mare nevoie de ele şi nu existau ţinte clare şi coerente şi nici cerinţe minime consecvente în materie de infrastructură la nivelul de ansamblu al UE. De asemenea, existenţa mai multor sisteme diferite de plată şi de informaţii complică experienţa utilizatorului. De exemplu, există puţine informaţii coordonate între diferitele reţele privind disponibilitatea în timp real, datele privind încărcarea şi detaliile de plată.

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!