(DOC) Cadrele didactice încep să demisioneze, anunță sindicaliștii. Până la data de 20 septembrie au plecat 18

32 de persoane, dintre care 18 cadre didactice, și-au depus demisiile până în data de 20 septembrie. Acest lucru ar fi din cauza obligativității de a se vaccina anti-COVID sau de a prezenta teste negative la noul coronavirus, achitate din propriul buzunar. Cel puțin asta susțin reprezentanții Federației Sindicale a Educației și Științei, care au expediat în acest sens un demers către Guvern.

Sindicatele afirmă că numărul plângerilor din partea angajaților din educație este tot mai mare și au cerut repetat autorităților să-și revizuie decizia.

În adresarea federației se mai precizează că dacă Guvernul nu va veni cu soluții în susținerea angajaților din instituțiile de învățământ, FSEȘ își rezervă dreptul de a ataca în justiție orice act prin care angajații din învățământ vor fi obligați să se testeze din banii proprii.

Realitatea.md amintește că în data de 23 august, CNESP a aprobat o Hotărâre prin care a stipulat ca măsură de siguranță, pentru noul an școlar, care va începe la 1 septembrie, testarea cadrelor didactice odată la 14 zile din bani proprii, dacă nu doresc să se vaccineze.

Testarea la COVID-19 sau vaccinarea cadrelor didactice în contextul începerii unui nou an școlar a trezit indignarea sindicaliștilor.

În replică, ministra Sănătății, Ala Nemerenco, a spus că le respectă opinia, dar ei nu sunt medici și nu pot să-și expună atât de categoric părerea.

Primarul municipiului Chișinău a anunțat că decizia Comisiei Naționale Extraordinară de Sănătate Publică, prin care cadrele didactice din țară sunt obligate să prezinte teste negative la noul coronavirus la fiecare două săptămâni din 1 septembrie din cont propriu, este nulă pe teritoriul municipiului Chișinău.

Deputatul PAS, Radu Marian a criticat decizia lui Ion Ceban. Marian a scris că Ion Ceban își bate joc de eforturile autorităților centrale de a impulsiona vaccinarea gratuită în rândul cadrelor didactice și de a relua în siguranță procesul de învățământ.

Ulterior a intervenit și ministrul Sănătății, Ala Nemerenco cu o reacție. Nemerenco a scris pe Facebook că deciziile CNESP pot fi anulate doar de către CNESP și nicio primărie sau chiar CNESP local nu le poate declara nule.

În sprijinul profesorilor a venit și un laborator privat din capitală care s-a oferit să testeze gratuit toţi profesorii din ţară până la începerea noului an de studii.

#obligativitate #sindicalisti #cadre didactice #demisie #CNSM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.