Economia obscură din Gaza. Clanuri familiale, bande criminale și afaceriștii prosperi de pe urma suferinței oamenilor

Pe fondul războiului declanșat de Israel împotriva Hamas, în Fâșia Gaza a înflorit o „economie de război” dominată de clanuri familiale, bande criminale și afaceriști veroși, dezvăluie săptămânalul britanic The Economist.

Și casele abandonate ale refugiaților și ajutoarele internaționale sunt jefuite de clanuri, care vând ulterior la prețuri exorbitante bunurile necesare populației. O altă afacere profitabilă pentru bandele palestiniene sunt și taxele de protecție percepute unor organizații umanitare.
După trauma provocată de strămutarea repetată din casa ei din orașul Gaza, Suha Alam a simțit că nu mai avea prea multe de pierdut. După ce a fugit în Rafah, cel mai sudic oraș din Gaza, a trimis un mesaj unui prieten rămas în nordul țării pentru a verifica ce se întâmplă cu casa familiei, dar i s-a spus că jefuitorii au intrat printr-o gaură într-un zid spart și au furat totul.

Numeroși palestinieni strămutați spun că locuințele lor din nord au fost jefuite în timp ce căutau adăpost în sudul Gazei. Totul, de la televizoare și aparate de bucătărie până la mobilă, a fost luat de bandele palestiniene, despre care lucrătorii umanitari spun că sunt din ce în ce mai bine organizate în nord, chiar dacă armata israeliană pretinde că deține controlul deplin asupra zonei.
O mare parte din pradă este apoi pusă în vânzare în piețe improvizate, unde victimele jafurilor au reușit uneori să își răscumpere bunurile furate, inclusiv mobila. Aceste piețe de vechituri fac parte dintr-o economie de tip „patchwork” emergentă, în care clanurile, mafiile locale și oamenii de afaceri veroși își pot folosi cunoștințele și mușchii, în unele cazuri cu ajutorul legăturilor cu Israelul și Egiptul, pentru a umple un vid.

Clanurile familiale din Gaza au fost mult timp intermediari ai puterii. Acestea nu au dispărut niciodată sub conducerea Hamas, ai cărei lideri mai pricepuți au învățat să nu se certe cu familiile mai mari, preferând să opereze în tandem sau alături de acestea, mai degrabă decât în opoziție. Oficialii și observatorii din domeniul ajutorului spun că aceste clanurile sunt implicate în ambele tipuri de escrocherii: în unele cazuri, oferă ONG-urilor depozite sigure și comercianților protecție pentru bunurile lor – contra cost; în altele, organizează furtul de ajutoare, pe care le vând ulterior la prețuri exorbitante.
Israelul vrea să implice clanurile în administrarea civilă a Fâșiei Gaza
În ianuarie, rapoartele potrivit cărora șefii de securitate ai Israelului au favorizat ideea de a folosi clanurile din Gaza pentru a ajuta temporar la administrarea enclavei au atras critici internaționale pe scară largă. Totuși, deja începe să se întâmple. ONG-urile folosesc indirect serviciile celor mai mari familii din sudul Gazei pentru a proteja și a ajuta la distribuirea ajutoarelor oamenilor disperați de pe teritoriul fără lege.

Videoclipurile care circulă pe rețelele de socializare înfățișează bărbați înarmați cu bastoane, uneori cu arme, călărind deasupra convoaielor umanitare. Israelul a citat acest lucru ca dovadă că Hamas a furat ajutor. Dar lucrătorii umanitari spun că, în multe cazuri, membrii unor familii puternice au fost angajați pentru a proteja mărfurile de mulțimile disperate care ar putea jefui camioanele.

Creșterea acestor familii este „o rețetă pentru conflicte interne”, spune Mkhaimar Abusada, profesor de politică la Universitatea al-Azhar din Gaza (acum distrusă), care a fugit la Cairo. „Aceste clanuri mari vor încerca să monopolizeze și să dicteze viețile altor familii palestiniene”, avertizează el, menționând că unele familii mai consacrate au fost implicate în crime extrajudiciare în perioadele trecute de tulburări. Unul dintre ei, Dughmush, a fost implicat în răpirea unui jurnalist de la BBC, Alan Johnston, în 2007. Oficialii ONU spun că camioanele care încercau să ajungă în centrul Gazei au fost oprite la baraje rutiere improvizate și jefuite de grupuri organizate.

Un lucrător umanitar a declarat că, dacă fluxul de alimente și medicamente rămâne blocat, ceea ce duce la creșterea prețurilor, „veți încuraja aceste bande și familii să se consolideze și apoi vor deveni pur și simplu parte a peisajului”.

Un diplomat occidental implicat în încercarea de a aranja aprovizionarea de urgență se declară exasperat. În decembrie, spune el, camioanele deținute de oameni de afaceri palestinieni cu legături cu Israelul care transportau bunuri comerciale au fost lăsate să treacă prin punctul de trecere din Israel de la Kerem Shalom, cu câteva zile înainte de a fi lăsat să intre orice ajutor umanitar.

„Israelienii au o mare influență în efectuarea selecțiilor și în crearea acestor prețuri nebunești”, adaugă el.

Pe măsură ce prețurile cresc și atât de mult ajutor este furat și revândut, accesul la numerar a devenit vital. Autoritatea monetară palestiniană, cu sediul la Ramallah, în Cisiordania, este cel mai apropiat lucru pe care palestinienii îl au de o bancă centrală. Aceasta s-a străduit să introducă numerar în cele câteva bancomate din enclavă. Doar șase din cele 91 de bancomate din Gaza funcționează. Rugămintea de a obține permisiunea din partea Israelului pentru ca inginerii să repare bancomatele stricate nu a fost ascultată.

Jamie McGoldrick, coordonatorul umanitar al ONU în Gaza, a spus că o modalitate de a combate anarhia în creștere, în special în nord, este „inundarea” Gaza cu ajutor umanitar, astfel încât să nu fie folosit pentru extorcare sau vândut pe piața neagră.
Planurile americane de construire a unui debarcader plutitor în largul coastei din Gaza ar putea foarte bine să permită accesul mai multor provizii în fâșie, însă ONG-urile și ONU au afirmat în mod repetat că doar ajutorul nu poate evita foametea. Pentru a face față crizei, oamenii de afaceri privați din Gaza trebuie să își dea posibilitatea de a face afaceri. Cu toate acestea, importurile comerciale rămân minuscule. Afacerile private din Gaza s-au prăbușit practic din 7 octombrie. Dar un oficial umanitar remarcă: „Cu provizii atât de puține, normal că se fac bani mulți”.

O mână de oameni de afaceri palestinieni verificați de Israel, cu legături vechi cu Tel Aviv, au putut să introducă bunuri în Gaza în mod privat. Însă acest lucru poate avea consecințe dezastruoase, cum s-a întâmplat în februarie, când 112 persoane au fost ucise în încercarea de a ajunge la ajutoare cu camioanele aduse de comercianții palestinieni. Iar comercianții necertificați de israelieni trebuie să coopereze cu clanurile familiale pentru a face același lucru. Corupția este în mod inevitabil răspândită, notează The Economist. „Le permiteți acestor șase sau șapte indivizi să controleze economia”, spune un fost oficial al Autorității Palestiniene. „Ceea ce se dezvoltă este războinicul – și Israelul este cel car decide.”

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#clanuri #Gaza #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Extinderea pe piața din România nu este un pas de imagine, ci rezultatul unui proces construit în timp, cu decizii asumate și investiții consistente. Fondatorul INAMSTRO, Vitalie Verejan, vorbește într-un interviu pentru The List despre cum o companie din Republica Moldova ajunge să se poziționeze într-o piață mai mare și mai competitivă, unde nu contează prezența, ci capacitatea de a livra constant proiecte relevante.

Pe lângă Republica Moldova, compania INAMSTRO dezvoltă astăzi proiecte în mai multe orașe din România, după ce a intrat inițial pe piața din Iași și a continuat cu Brașov și București. Parcurs, care potrivit fondatorului Vitalie Verejan, nu a fost construit pe un plan rigid, ci pe decizii adaptate la context.

„Extinderea nu a pornit de la o strategie fixă, stabilită din start, ci mai degrabă dintr-o adaptare continuă la oportunitățile care au apărut pe parcurs. Am urmărit atent piața, am analizat fiecare context și am ales să intrăm acolo unde am simțit că putem aduce valoare reală”, afirmă Vitalie Verejan.

Investițiile companiei INAMSTRO în România au ajuns la aproximativ 20 de milioane de euro, un nivel care reflectă atât angajamentul pe termen lung, cât și încrederea în potențialul pieței. În același timp, antreprenorul recunoaște că intrarea pe această piață vine cu provocări reale, mai ales pentru un jucător care trebuie să își reconstruiască poziția de la zero.

„Un business nu se transferă pur și simplu, dar se construiește din nou. Nu ai în spate decât experiența, restul le iei de la zero”, explică acesta, descriind o piață matură, competitivă și cu așteptări ridicate din partea clienților.

Modelul de dezvoltare al companiei se bazează în mare parte pe capital propriu, în contextul în care accesul la finanțare bancară pentru proiecte imobiliare este limitat. Ritmul lucrărilor depinde și de vânzări, iar acest echilibru oferă stabilitate proiectelor.

„Capitalul propriu susține etapele inițiale și oferă stabilitate, iar vânzările asigură continuitatea și un ritm constant al lucrărilor”, punctează fondatorul INAMSTRO.

Diferența pe care compania încearcă să o aducă pe piață ține de modul în care sunt gândite proiectele, de la concept până la execuție. Accentul cade pe arhitectură, pe calitatea materialelor și pe experiența locuirii, nu doar pe viteza de vânzare.

„Nu pornim de la ideea de „ce se vinde mai repede”, ci de la „ce merită construit””, spune Vitalie Verejan, subliniind că această abordare se vede în proiectele dezvoltate în București, inclusiv în concepte care integrează arhitectura cu elemente artistice și funcționale.

Pe partea de cerere, fondatorul companiei spune că observă o schimbare importantă în comportamentul clienților din România, unde tot mai mulți cumpărători aleg locuințele pentru uz propriu, pe termen lung.

„Vedem însă tot mai clar o tendință: mulți cumpără pentru a locui, pentru ei și pentru generațiile următoare. Pentru noi, acesta este un semnal important, care ne arată că produsul răspunde unor nevoi reale, nu doar unui interes de moment”, afirmă antreprenorul.

Experiența pe această piață a inclus și situații complicate, inclusiv în relația cu administrația locală, însă acestea sunt privite de Vitalie Verejan drept etape necesare în procesul de dezvoltare.

„Nu ne oprim atunci când lucrurile nu merg conform planului, ci căutăm soluții și ne ajustăm direcția”, spune Verejan, accentuând importanța adaptării într-un mediu care funcționează după reguli diferite.

Pentru următorii ani, strategia companiei nu vizează o creștere accelerată, ci o consolidare atentă a poziției pe piața din România, prin proiecte care își păstrează valoarea în timp și prin parteneriate stabile.

„Nu urmărim o expansiune rapidă, ci una stabilă, în care fiecare proiect livrat devine un argument pentru următorul”, concluzionează fondatorul INAMSTRO, descriind un model de dezvoltare care mizează pe consistență și rezultate pe termen lung.

INAMSTRO este o companie de dezvoltare imobiliară din Republica Moldova, cu o activitate de peste 20 de ani, construită prin proiecte care au mizat pe calitate și poziționare pe termen lung. Extinderea în România a început în 2019, odată cu lansarea primelor proiecte în Iași, un pas făcut după consolidarea experienței pe piața din Chișinău.

Ulterior, compania și-a continuat dezvoltarea în Brașov și București, unde derulează proiecte rezidențiale și își consolidează treptat prezența într-o piață mai competitivă și mai matură.