Efectul „energetic” asupra creditelor ipotecare: Dobânzile cresc cu 1%

13 Ian. 2025, 11:05
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
13 Ian. 2025, 11:05 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Economistul Veaceslav Ioniță atrage atenția asupra impactului creșterii prețurilor resurselor energetice asupra economiei, subliniind unul dintre cele mai vizibile efecte: majorarea dobânzilor la creditele ipotecare.

Pentru a combate inflația, Banca Națională a Moldovei (BNM) a crescut rata de bază de la 3,6% la 5,6%, măsură ce are scopul de a descuraja consumul și de a limita contractarea de noi credite. Însă, această ajustare afectează și costurile creditelor ipotecare, printr-o creștere semnificativă a dobânzilor.

Ioniță explică faptul că, de fiecare dată când BNM crește rata de bază cu 4%, dobânzile la creditele ipotecare urcă, în medie, cu 1%. Astfel, majorarea actuală va determina o creștere a dobânzilor de la 6,9% anual la 7,9% anual, ceea ce înseamnă un cost suplimentar de 13.000 de lei anual doar din dobândă pentru un credit ipotecar mediu de aproximativ 1,3 milioane de lei.

Acest efect nu este imediat vizibil, ci se va resimți treptat în următoarele luni, pe măsură ce băncile ajustează dobânzile în funcție de rata de bază stabilită de BNM.

„Scumpirea resurselor energetice nu doar că afectează direct facturile noastre, dar are și un impact indirect asupra creditelor ipotecare. Creșterea dobânzilor face ca un credit să devină mai scump și mai greu accesibil”, subliniază Ioniță.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.