Energocom își numără kilowații! Cu cât și de unde a cumpărat Republica Moldova curent electric

În 2022, SA Energocom a achiziționat energie electrică direct de la 10 producători din Republica Moldova, Ucraina și România, precum și de la mai mulți agenți economici care dețin statutul de producător eligibil de energie regenerabilă, se arată în informația operatorului de stat.

Conform prevederilor dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale, în perioada mai-decembrie 2022, întreprinderea a fost împuternicită să cumpere energia electrică necesară pe piață. În total, în anul 2022, a fost procurat un volum de 3,2 mln. MWh, la prețul mediu ponderat de circa 2.085 lei/ MWh (sau 2,08 lei/ kWh).

Din volumele totale achiziționate, aproximativ 9% reprezintă electricitate produsă în Republica Moldova (malul drept al Nistrului). Cea mai mare parte, circa 57%, a fost cumpărată de la Centrala termoelectrică Moldovenească din regiunea transnistreană (MGRES), o treime din volum a constituit energia electrică de import – din Ucraina și România.

Anul trecut, SA Energocom a încheiat pentru prima dată contracte de procurări de electricitate direct, fără intermediari, de la producători din Ucraina și România, iar atunci când a fost necesar a procurat și de pe bursa română, după ce obținuse în prealabil o licență de trading de la ANRE România și și-a deschis o sucursală peste Prut.

Acest pas a ajutat ca Republica Moldova, în luna noiembrie 2022, să achiziționeze 82% din necesarul de electricitate din România, urmare a reducerii cantităților gazelor livrate Moldovei de concernul Gazprom și a atacurilor asupra mai multor obiective energetice din Ucraina.

Spre deosebire de 2021, anul trecut centralele termice de la Chișinău și Bălți au generat mai puțină energie electrică. Una din explicații poate fi temperaturile mai blânzi, ce a dus la un consum de gaze mai rațional.

În același timp, se atestă o ușoară creștere volumului de energie regenerabilă (se au în vedere doar contractele încheiate de SA Energocom cu companii ce dețin statutul de producător eligibil). În lunile iunie-septembrie, când CET-urile își minimizează activitatea, energia verde procurată de SA Energocom depășește cantitățile furnizate de CET-uri. Acest lucru presupune că în perioada caldă centralele termoelectrice lucrează la o capacitate minimă și este necesar de a achiziționa volume mai mari de la producători din afara țării.

În ceea ce privește prețurile de achiziție, cel mai mic preț pentru 1 kWh este la MGRES, unde prețul mediu ponderat în 2022 a constituit echivalentul a 1,19 lei. Din Ucraina SA Energocom a procurat în medie 1 kWh cu 1,51 lei. Pe piața locală (malul drept al râului Nistru) 1 kWh a constituit 3,5 lei, iar din România, în deosebi procurările de pe bursă, au dus la un preț mediu ponderat de circa 3,72 lei moldovenești.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Energocom #Energie #import

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.