Eşecurile capitalismului: Distrugerea sistemelor de irigaţii. Țevile au fost duse la fier vechi

Conform datelor din fondul funciar al Republicii Moldova la începutul anului 2022, suprafața terenurilor amenajate pentru irigare constituie 215,9 mii ha, dintre care terenurile arabile ocupă 201,9 mii ha (93,51 %), plantații multianuale – 12,9 mii ha (5,97 %) dintre care 10,8 mii ha (4,98%) – livezi și 2 mii ha (0,92 %) – plantații viticole. Suprafața terenurilor desecate constituie 58,2 mii hectare.

În 1992 suprafața terenurilor amenajate pentru irigare constituia 320 mii ha și a fost valorificate resurse de apă în volum total de 692 mil m3 , inclusiv din Nistru (64%), Prut (25%) și alte surse (11%).

Suprafața terenurilor s-a redus semnificativ, în prezent și pot fi asigurate cu irigare circa 40 mii ha. Suprafața fizică care actualmente se irigă este de 4,0-6,0 mii ha.

Conform datelor Agenției „Apele Moldovei”, în țară sunt 78 de Sisteme Centralizate de Irigare (SCI) cu aria de acoperire a 131,7 mii ha. Starea tehnică în care se află sistemele centralizate de irigare (SCI) în prezent este dezastruoasă, 51% din totalul celor 78 SCI sunt ruinate/distruse, 22% – sunt nefuncționale, iar 27% – sunt funcționale parțial.

Resursele apelor de suprafață în Republica Moldova sunt reprezentate de 6 500 cursuri de apă permanente sau intermitente cu o lungime totală de circa 27 000 km, inclusiv râurile mari: Nistru (652 km), Prut (705 km), Răut (286 km).

Cele mai importante resurse de apă de suprafață (72% din resurse disponibile sau 4 000 mil m3 /an) sunt aduse din exteriorul țării cu râurile transfrontaliere Nistru și Prut, care sunt gestionate în comun cu Ucraina și România în baza acordurilor interstatale.

Volumul apelor de suprafață, care potențial poate fi concentrat în interiorul țării în mai mult de 4 000 de bazine de acumulare, constituie circa 1 320 mil m3, dintre care disponibile pentru utilizare sunt 800 mil m3 /an sau 15 % din totalul resurselor de apă disponibile. În anii ’80 ai secolului trecut, sectorul de irigare reprezenta principalul utilizator de apă. Însă, din diferite motive dinamica utilizării apei în ultimii ani s-a schimbat considerabil.

Volumul relativ redus de ape folosite la irigație este condiționat atât de particularitățile naturale (debitul redus și insuficiența de precipitații, riscul sporit de salinizare a solurilor), cât și de posibilitățile tehnico-economice de utilizare a apei pentru irigare. Astfel, consumul maxim al apei pentru irigare se atestă în raioanele situate în proximitatea râurilor Nistru și Prut, care dispun de capacități mari de captare, transportare și utilizare a apei în aceste scopuri, inclusiv (în descreștere) Dubăsari, Ștefan Vodă, Anenii Noi, Briceni, Soroca, Edineț, Ungheni, Căușeni, Râșcani.

Zone cu potențial de irigare semnificativ, care pot fi asigurate cu apă, în perspectivă sunt terenurile agricole amplasate istoric în aria de acoperire a sistemelor centrale de irigare de-a lungul râurilor Nistru (64 %), Prut (25 %) și bazine de acumulare în interiorul țării (11%), care sunt și principalele surse de apă pentru irigare. Suprafața acestor terenuri este de circa 300 mii ha.

Din cele peste 4 000 de bazine de acumulare (iazuri și lacuri de acumulare) de care dispune Republica Moldova, 28 au un volum de peste 1 mil m3, 47 sunt în gestiunea entității responsabile de gospodărirea apelor, restul – sunt gestionate de autoritățile administrației publice locale. 42 de bazine sunt destinate irigării și 5 – pisciculturii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#terenuri #irigare #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Lira sterlină riscă să intre sub presiune în următoarele luni, după ce recuperarea puternică din ultimii ani a transformat-o în cea mai supraevaluată monedă din grupul statelor dezvoltate G10, potrivit unei analize realizate de banca americană Goldman Sachs.

Strategul Goldman Sachs, Stuart Jenkins, susține că moneda britanică a depășit nivelul justificat de fundamentele economice, iar efectele Brexitului continuă să influențeze valoarea sa reală.

„Brexitul a redus probabil valoarea justă a lirei cu aproximativ 6%. După aprecierea semnificativă din ultimii ani, lira sterlină este cea mai supraevaluată monedă din G10”, a declarat Jenkins într-o notă adresată investitorilor.

Deși Marea Britanie a părăsit oficial Uniunea Europeană în 2020, lira sterlină a recuperat o mare parte din terenul pierdut după referendumul din 2016. Moneda britanică s-a apreciat cu circa 1,5% față de dolar după Brexit, însă rămâne cu aproximativ 10% sub nivelul anterior votului care a decis ieșirea țării din UE.

Analiștii consideră că spațiul pentru noi creșteri este limitat, deoarece cea mai mare parte a discountului generat de Brexit a fost deja recuperată.

În plus, lira ar putea fi afectată de o combinație de factori economici și politici. Investitorii urmăresc atent deciziile viitoare ale Băncii Angliei, dar și evoluțiile de pe scena politică britanică.

Potrivit Goldman Sachs, diferențele dintre politica monetară a Băncii Angliei și cea a principalelor bănci centrale, precum Banca Centrală Europeană și Rezerva Federală a SUA, ar putea pune presiune asupra monedei britanice. În același timp, incertitudinea politică din Regatul Unit amplifică volatilitatea de pe piețe.

Investitorii așteaptă și rezultatele alegerilor parțiale din circumscripția Makerfield, care ar putea alimenta speculațiile privind viitorul premierului britanic Keir Starmer.

Cu toate acestea, Stuart Jenkins consideră că, pe termen lung, situația lirei este mai puțin alarmantă. Analiza bazată pe indicatorii istorici ai ultimilor 30 de ani arată că moneda britanică se află aproape de valorile sale normale.

Expertul mai afirmă că o eventuală consolidare a relațiilor comerciale dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană ar putea susține moneda și ar compensa o parte dintre efectele negative asociate Brexitului.

Chiar și așa, Goldman Sachs avertizează că actualul nivel al lirei sterline reprezintă un obstacol important pentru noi aprecieri în perioada următoare și poate limita potențialul de creștere al monedei britanice pe termen mediu.