Există un lider puternic care ține alianța NATO ”în șah”. Dar el nu este Putin

Vladimir Putin va domina de departe summitul NATO din această săptămână din Spania, deoarece alianța își propune să rămână unită și să răspundă în continuare împotriva agresiunii Rusiei din Ucraina.

Dar un alt lider, unul care va fi prezent la Madrid, Recep Erdogan, președintele Turciei, va capta o atenție specială pentru că el este cel mai mare obstacol în calea expansiunii istorice a organizației nord-atlantice.

Erdogan s-a opus până acum cu fermitate planului NATO de a accelera admiterea în alianță a Finlandei și a Suediei, potrivit MSN.
Cele două națiuni importante din punct de vedere strategic din nordul Europei au făcut eforturi pentru admiterea în NATO, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Turcia a fost supărată de ceea ce a susținut că este sprijinul de la Helsinki și Stockholm pentru militanții kurzi și embargourile asupra armelor împotriva Ankarei.

”Turcia susține că admiterea Suediei și Finlandei implică riscuri pentru propria securitate și pentru viitorul organizației”, scria Erdogan într-un articol de opinie din Economist.

Totuși, Turcia a fost de acord să sprijine aderarea comună a Finlandei și Suediei la NATO, în prima zi a summitului alianței din capitala spaniolă Madrid.
Anunțul a fost făcut de președintele finlandez Sauli Niinistö. Potrivit acestuia, renunțarea de către Turcia la veto-ul anunțat a venit după ce cele trei țări au semnat un memorandum comun „pentru a-și extinde sprijinul deplin împotriva amenințărilor la adresa securității fiecăreia dintre ele”.

Joe Biden a vorbit marți la telefon cu liderul turc și ”așteaptă cu nerăbdare să-l vadă pe președintele Erdogan” la summit-ul de la Madrid, a anunțar Casa Albă.

Oficialii americani au semnalat că Biden s-ar întâlni cu Erdogan doar dacă ar fi probabil un acord și dacă ar exista un optimism în rândul membrilor NATO că Turcia va semna în cele din urmă.
În ciuda obiecțiilor Statelor Unite, Erdogan a achiziționat un sistem antiaerian S-400 din Rusia, a ajutat Iranul să evite unele sancțiuni și este acuzat că a lăsat luptătorii Hamas să traverseze teritoriul țării sale.

El va candida pentru a fi reales președinte al Turciei în vara viitoare, după două decenii la putere. ”Erdogan este cea mai slabă verigă a NATO. Indiferent ce crede Erdogan că va obține, el poate descoperi că trebuie să intre în rând cu ceilalți. S-ar putea să obțină o concesie, dar cu preț?”, a spus Jonathan Schanzer, vicepreședinte al Fundației Defense of Democracies din Washington.

#NATO #Turcia #Erdogan

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Costul energiilor regenerabile a scăzut puternic în Europa în ultimii ani, însă rămâne considerabil mai mare decât în China, țară care în 2024 a instalat o capacitate nouă de energie verde mai mare decât restul lumii la un loc. Concluzia aparține economiștilor de la Banca Centrală Europeană, într-o analiză ce urmează să fie publicată în Buletinul Economic al instituției.

Potrivit datelor prezentate, între 2010 și 2024, costul mediu global al energiei eoliene offshore a scăzut cu 62%, al energiei eoliene onshore cu 70%, iar al energiei solare fotovoltaice cu 90%. În 2024, 91% din capacitatea nou instalată de energie regenerabilă la nivel global era deja mai ieftină decât cel mai accesibil combustibil fosil disponibil.

Deși reducerile de costuri au fost similare și pe principalele piețe europene, Europa pierde teren în fața Chinei, unde producția la scară largă și integrarea lanțurilor de aprovizionare permit costuri semnificativ mai mici. De exemplu, producția de baterii este aproape cu 50% mai scumpă în Europa decât în China, costurile electrolizei sunt cu 61% mai ridicate, iar pompele de căldură ajung la prețuri aproape duble.

Economiștii BCE subliniază că diferențele nu sunt generate în principal de costurile cu forța de muncă, ci de dimensiunea pieței, eficiența producției și gradul de integrare industrială.

Pentru a-și atinge obiectivele climatice până în 2030, Uniunea Europeană ar trebui să mobilizeze anual investiții între 2,7% și 3,7% din PIB. În opinia autorilor, taxele pe carbon sunt un instrument esențial pentru integrarea costurilor de mediu în economie, dar nu sunt suficiente fără investiții masive, sprijin pentru cercetare și dezvoltare și reforme structurale care să reducă barierele administrative.

Experții avertizează că simplificarea reglementărilor și menținerea politicilor climatice asumate sunt esențiale pentru accelerarea tranziției verzi și pentru consolidarea competitivității Europei în fața Chinei.