Facturile sub presiune. RED Nord vrea 574 milioane pentru distribuție, ANRE taie „doar” 56

18 Dec. 2025, 12:46
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
18 Dec. 2025, 12:46 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Costurile de bază pentru distribuția energiei electrice la S.A. „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” (RED Nord) vor ajunge la circa 517,4 milioane de lei pentru primul an al noii perioade de reglementare, potrivit calculelor efectuate de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE).

RED Nord a solicitat inițial aprobarea unor costuri de bază în valoare de 573,9 milioane de lei, însă, în urma examinării documentației și a cheltuielilor efective, ANRE a redus suma cu aproximativ 56,6 milioane de lei, aplicând principiul cheltuielilor minime, necesare și justificate.

Cea mai mare componentă a costurilor o reprezintă cheltuielile de personal, stabilite la 305,5 milioane de lei, cu 11,2 milioane de lei mai puțin decât a cerut operatorul. ANRE a calculat aceste cheltuieli pornind de la salariul minim prognozat pentru 2026, de 6.300 lei, nivelul de calificare al personalului, coeficientul de complexitate de 1,35 aplicat sectorului electroenergetic și sporurile prevăzute de legislație.

Costurile pentru măsurarea energiei electrice au fost aprobate la 116,4 milioane de lei, cu 2,3 milioane de lei mai puțin decât solicitarea RED Nord, iar costurile de întreținere și exploatare a rețelelor au fost diminuate cu 1,27 milioane de lei, până la 3,96 milioane de lei.

Cele mai mari ajustări au fost operate la cheltuielile de distribuire și administrative, care au fost reduse de la 121,1 milioane de lei solicitate la 79,1 milioane de lei, adică cu aproape 42 de milioane de lei mai puțin. De asemenea, costurile materiale au fost stabilite la 12,36 milioane de lei, nivel apropiat de cel cerut de operator.

În total, costurile de bază aprobate de ANRE pentru RED Nord se ridică la aproximativ 517 milioane de lei, nivel care va sta la baza calculării tarifelor de distribuție a energiei electrice pentru consumatorii din nordul Republicii Moldova în următoarea perioadă de reglementare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!