Fața nevăzută a șefilor. Cristina Comanici, PURPLE MEDIA: Ca să devin Director, m-am certat cu proprietarul afacerii

Directorul Purple Media, Cristina Comanici a ajuns în funcția de director al companiei după aproape trei ani de muncă continuă asupra profesionistului din ea. Susține că a avut un foarte mare noroc să aibă alături oameni de treabă, colegi muncitori și mentori la care putea să vină cu întrebările care apăreau mereu.

„Să avansezi pe scara profesională înseamnă să-ți schimbi modul de mișcare a roticelelor din creier și să accepți că lucrurile pot sta diferit decât imaginea pe care o ai tu în cap. Să vii mereu cu idei de îmbunătățire a oricărui proces sau produs din companie, să treci peste teama de a-ți argumenta părerile în fața colegilor sau angajatorului, chiar dacă este o idee nepopulară.

Pentru mine a însemnat să mă și cert uneori cu proprietarul afacerii sau să pun piciorul în prag atunci când eram convinsă că ideile mele vor face bine companiei.”

Cristina Comanici, CEO Purple Media și Igor Strechi, proprietarul afacerii Purple Media

Cum reușesc să fiu un coechipier

Mai greu decât se scrie în cărțile de autodezvoltare și motivare. Să fii un coechipier bun, pentru mine, înseamnă să renunți deseori la așteptările proprii față de colegi, să ai încredere în ei și să-i lași să-și facă treaba așa cum știu ei mai bine. În același timp să-i înveți să-și argumenteze poziția și să își asume responsabilitatea atât pentru succese cât și pentru insuccese.

Presiunilor apărute le fac față

…cu ajutorul psihologului. Știu că în societatea noastră terapia este percepută cam straniu, dar eu sunt 100% încrezută că aș fi cedat la un moment dat dacă nu aș fi mers la psiholog. La fel mă ajută faptul că cer sfatul mentorilor mei și astfel descopăr și alte puncte de vedere asupra situațiilor grele sau aparent grele care apar.

Deciziile privind majorările de salariu le iau

…fie în funcție de indicatorii de performanță, fie în funcție de aportul colegilor în colaborările cu partenerii. Dacă ei se dezvoltă ca și specialiști și reușesc să rezolve în loc să creeze probleme, cu siguranță vor primi fie majorări de salarii, fie bonusuri.

Aleg oamenii

…inițial în funcție de impresia pe care o crează la interviu dar și după recomandările pe care le primesc de la foștii angajatori sau coechipieri. După asta analizez competențele profesionale și personale de care dau dovadă în perioada de test.

Am avut câteva cazuri când un specialist destul de bun nu se încadra în ritmul de muncă sau în vibe-ul echipei.

Echipa o motivez prin…

Despre motivare cred că ar fi mai relevant să întrebăm chiar echipa, dar dacă ar fi să vorbesc strict din punctul meu de vedere, mă străduiesc să aleg mereu proiecte interesante, parteneri cu care putem experimenta. Cred că pentru un specialist bun acesta este un factor foarte important. La fel, cred că un lucru prin care un director își poate motiva echipa este, pe de o parte să angajeze mereu coechipieri entuziasmați, profesioniști, iar pe de altă parte să se despartă de oamenii care arată performanțe slabe. În așa mod echipa este mereu în tonus și înțelege că trebuie să persevereze, să descopere, să testeze și să arate rezultate înalte ca să rămână parte din echipa Purple.

Sunt Director și asta înseamnă responsabilitate și mult pozitivism.

Responsabilitate față de colegi, parteneri, furnizori, proprietarul afacerii. Pozitivism chiar și în cele mai grele, aparent, situații. Încrederea că totul se va rezolva în cel mai bun mod posibil. Și cel mai mult să fii director înseamnă să lucrezi continuu asupra ta la nivel personal. Când eram mic(ă) visam să cânt pe scenele mari ale lumii. După 9 ani de pian însă am mers la facultatea de economie și de acolo visul meu s-a transformat într-o pasiune și un job care mă reprezintă mult mai bine. De aici și îndemnul meu să aveți curajul de a schimba ceea ce nu vă pasionează, chiar dacă vi se pare că este prea greu sau instabil.

#Director #Cristina Comanici #Fața nevăzută a șefilor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.