Febra NFT-urilor atrage milioane de dolari: ce sunt și ce le face să valoreze atât de mult

Primul mesaj de pe Twitter al lui Jack Dorsey a fost vândut cu 2,9 milioane de dolari, popularul video ”Charlie Bit My Finger”, încărcat pe Youtube în 2007 a fost vândut cu 760.999 de dolari, iar pe news feed-ul tău circulă o imagine, denumită ”Everydays – The First 5000 Days, despre care afli că a fost vândută cu 69 de milioane de dolari. Așa arată ”febra NFT-urilor”, despre care scepticii spun că este doar o bulă care se va sparge, scrie WallStreet.ro.

Ce este un NFT?

NFT vine de la non-fungible token(token nefungibil), acest caracter non-fungibil al token-ului presupune că el nu poate fi replicat și datorită lui, creatorii de NFT-uri, le garantează cumpărătorilor faptul că dețin ceva unic.

*Un token este unul dintre activele digitale create folosind blockchain, tehnologia din spatele criptomonedelor(Bitcoin, Ether, Dogecoin etc). Principala diferență dintre un activ digital denumit Token și o criptomonedă, precum Ether sau Bitcoin, este reprezentată de faptul că un token nu are propria sa platformă blockchain, ci este dezvoltat pe o platformă deja existentă. De exemplu, CryptoKitties, tokenul din spatele a ceea ce poate fi descris ca fiind cel mai popular joc dezvoltat pe blockchain, este dezvoltat pe blockchain-ul ethereum.

Revenind la NFT-uri, acel ”ceva unic” nu este însă palpabil, ci este un bun digital, iar NFT-urile pe care vi le-am dat ca exemplu la începutul acestui material sunt considerate ”opere de artă digitale”. Pot fi ele copiate, având în vedere că este un fișier digital? Desigur! Probabil ați văzut deja numeroase postări pe Facebook și pe alte rețele sociale cu NFT-ul ”Everydays – The First 5000 Days”, vândut cu 69 de milioane de dolari.

Acele postări, dacă este să facem o analogie, sunt precum copiile făcute după tablouri celebre precum ”Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci sau ”Car cu boi” a lui Nicolae Grigorescu, în timp ce originalul e deținut de o singură persoană.

Ce diferență este între prietenii voștri de pe Facebook care au postat imaginea respectivă și persoana care a plătit 69 de milioane de dolari pentru ea? Pe scurt, ”magia” făcută de tehnologia Blockchain și modul în care funcționează soluțiile dezvoltate pe aceasta.

Tehnologia Blockchain permite transformarea conținutului digital într-un token non-fungibil care funcționează ca un certificat digital de autenticitate ce poate fi vândut. Acest token non-fungibil îi conferă persoanei care a cumpărat NFT-ul ”Everydays – The First 5000 days” dovada faptului că deține opera originală. Tot datorită registrului blockchain putem verifica autenticitatea și valoarea NFT-ului.

Beeple, realizatorul operei digitale menționate mai sus, al cărui nume real este Mike Winkelmann, a precizat pentru BBC, chiar în ziua înaintea licitației record că el consideră că va fi o bulă speculativă pe piața NFT-urilor. Opera sa digitală ”Everydays – The First 5000 days”, conține poze făcute de el în fiecare zi, de la 1 mai 2007 până pe 21 februarie 2021, toate aranjate într-un colaj ce conține fotografii ale unor personalități precum Jeff Bezos sau Donald Trump.

Alte opere digitale de-ale sale, vândute sub formă de NFT, sunt ”Crossroads”, cu 6,6 milioane de dolari și Ocean Front, cu 6 milioane de dolari.

Ce alte NFT-uri atrag sume semnificative din partea pasionaților de ”artă digitală”

NFT-urile pot fi opere de artă digitale care fac parte dintr-o întreagă colecție, fiecare NFT reprezentând un anumit personaj, pe modelul cartonașelor cu fotbaliști, eroi etc. pe care le colecționam în copilărie.

Una dintre cele mai populare colecții de NFT-uri la momentul actual este CryptoPunks, care se bucură de cumpărători precum gigantul de plăți Visa, care a cumpărat avatarul digital din colecție cu denumirea CryptoPunks#7610, pentru prețul de 150.000 de dolari.

Alte colecții, cu ”exponate digitale” ce atrag milioane de dolari sunt Art Blocks, Axie Infinity, Curio Cards sau Bored Ape Yacht Club conform platformei DappRadar.

Însă, un NFT nu trebuie neapărat să fie o operă de artă, poate fi orice, iar faptul că nu e o operă de artă nu înseamnă că nu poate atrage sume semnificative de bani din partea celor pasionați de aceste active digitale.

De exemplu, Jack Dorsey, CEO-ul Twitter, și-a vândut sub formă de NFT primul său mesaj publicat pe platforma pe care o conduce. Suma pe care a primit-o se ridică la 2,9 milioane de dolari.

Tot din această zonă, videoclipul ”Charlie Bit My Finger”, postat în 2007 pe Youtube și considerat unul dintre primele video-uri virale pe Internet, a fost vândut sub formă de NFT pentru 760.000 de dolari.

#NFT #milioane de dolari #valoare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Europa se apropie de sezonul rece cu stocuri de gaze mult sub nivelurile obișnuite, iar analiștii avertizează că prețurile ar putea reveni în această iarnă peste pragul de 100 de euro pentru un megawatt-oră, niveluri nemaiîntâlnite de la criza energetică declanșată în 2022.

Contractele futures pentru gazul european TTF au depășit marți 68 de euro/MWh, atingând cel mai ridicat nivel de la începutul anului 2023, înainte de a se retrage ușor.

Tancred Fulop, analist senior la Morningstar, estimează că o iarnă rece, combinată cu restricțiile persistente de aprovizionare, ar putea împinge prețurile în intervalul de 90–120 de euro/MWh.

Și Goldman Sachs avertizează că gazul european ar putea depăși pragul de 100 de euro/MWh dacă exporturile de gaz natural lichefiat din Orientul Mijlociu își vor reveni lent până în 2027. Un asemenea nivel al prețului ar putea fi necesar pentru ca Europa să concureze cu Asia și să atragă suficiente volume de GNL, în special din Statele Unite.

Problema majoră este nivelul redus al depozitelor. Potrivit Gas Infrastructure Europe, stocurile din Uniunea Europeană sunt de aproximativ 63%, cel mai scăzut nivel înregistrat pentru această perioadă a anului și cu circa 18 puncte procentuale sub media ultimilor cinci ani.

Situația este complicată și de problemele de navigație prin Strâmtoarea Ormuz, care au redus exporturile de GNL ale unor mari producători din Golful Persic, inclusiv Qatar, exact în perioada în care Europa încearcă să-și umple depozitele pentru iarnă.

În același timp, vara extrem de caldă a majorat cererea pentru energie electrică, pe fondul utilizării intense a aparatelor de aer condiționat. Temperaturile ridicate au afectat și producția nucleară, mai multe centrale fiind obligate să își reducă activitatea, iar producția de energie eoliană a fost, de asemenea, sub nivelurile obișnuite.

Matt Drinkwater, șeful diviziei europene de gaze din cadrul Energy Aspects, avertizează că Europa va intra cel mai probabil în sezonul rece cu rezerve insuficiente. Riscul este amplificat de faptul că, pe măsură ce depozitele se golesc, scade și capacitatea de extragere rapidă a gazului în perioadele de consum maxim.

O eventuală iarnă blândă în nord-estul Asiei ar putea tempera concurența pentru GNL, însă o revenire a frigului puternic spre sfârșitul sezonului ar putea pune din nou presiune pe piață.

Unul dintre factorii decisivi va fi reluarea exporturilor de GNL din Orientul Mijlociu. Piețele au reacționat pozitiv la informațiile privind un posibil acord între Iran și Oman pentru garantarea tranzitului sigur prin Strâmtoarea Ormuz.

Dacă fluxurile de GNL își vor reveni semnificativ înainte de iarnă, Europa ar putea reuși să păstreze suficient gaz pentru lunile cele mai reci, ianuarie și februarie. În scenariul opus, analiștii avertizează asupra unor creșteri bruște de preț, a unor facturi mai mari pentru consumatori și, în cel mai sever caz, asupra unor limitări ale consumului industrial.

Concurența dintre Europa și Asia pentru GNL va rămâne însă ridicată, în condițiile în care oferta mondială va fi limitată în următoarele 12 luni. Wood Mackenzie estimează că noile proiecte din Qatar nu vor funcționa la capacitate maximă înainte de a doua jumătate a anului 2027.

Compania descrie situația din Europa drept una care „se apropie de o criză energetică”, mai ales în condițiile în care alternativele de aprovizionare sunt limitate, iar UE se pregătește pentru interzicerea importurilor de GNL rusesc la începutul anului 2027.

Morningstar estimează că Europa ar putea avea nevoie de circa 64 de miliarde de metri cubi de GNL american, echivalentul a aproximativ 77% din exporturile totale ale SUA.