Febra NFT-urilor atrage milioane de dolari: ce sunt și ce le face să valoreze atât de mult

Primul mesaj de pe Twitter al lui Jack Dorsey a fost vândut cu 2,9 milioane de dolari, popularul video ”Charlie Bit My Finger”, încărcat pe Youtube în 2007 a fost vândut cu 760.999 de dolari, iar pe news feed-ul tău circulă o imagine, denumită ”Everydays – The First 5000 Days, despre care afli că a fost vândută cu 69 de milioane de dolari. Așa arată ”febra NFT-urilor”, despre care scepticii spun că este doar o bulă care se va sparge, scrie WallStreet.ro.

Ce este un NFT?

NFT vine de la non-fungible token(token nefungibil), acest caracter non-fungibil al token-ului presupune că el nu poate fi replicat și datorită lui, creatorii de NFT-uri, le garantează cumpărătorilor faptul că dețin ceva unic.

*Un token este unul dintre activele digitale create folosind blockchain, tehnologia din spatele criptomonedelor(Bitcoin, Ether, Dogecoin etc). Principala diferență dintre un activ digital denumit Token și o criptomonedă, precum Ether sau Bitcoin, este reprezentată de faptul că un token nu are propria sa platformă blockchain, ci este dezvoltat pe o platformă deja existentă. De exemplu, CryptoKitties, tokenul din spatele a ceea ce poate fi descris ca fiind cel mai popular joc dezvoltat pe blockchain, este dezvoltat pe blockchain-ul ethereum.

Revenind la NFT-uri, acel ”ceva unic” nu este însă palpabil, ci este un bun digital, iar NFT-urile pe care vi le-am dat ca exemplu la începutul acestui material sunt considerate ”opere de artă digitale”. Pot fi ele copiate, având în vedere că este un fișier digital? Desigur! Probabil ați văzut deja numeroase postări pe Facebook și pe alte rețele sociale cu NFT-ul ”Everydays – The First 5000 Days”, vândut cu 69 de milioane de dolari.

Acele postări, dacă este să facem o analogie, sunt precum copiile făcute după tablouri celebre precum ”Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci sau ”Car cu boi” a lui Nicolae Grigorescu, în timp ce originalul e deținut de o singură persoană.

Ce diferență este între prietenii voștri de pe Facebook care au postat imaginea respectivă și persoana care a plătit 69 de milioane de dolari pentru ea? Pe scurt, ”magia” făcută de tehnologia Blockchain și modul în care funcționează soluțiile dezvoltate pe aceasta.

Tehnologia Blockchain permite transformarea conținutului digital într-un token non-fungibil care funcționează ca un certificat digital de autenticitate ce poate fi vândut. Acest token non-fungibil îi conferă persoanei care a cumpărat NFT-ul ”Everydays – The First 5000 days” dovada faptului că deține opera originală. Tot datorită registrului blockchain putem verifica autenticitatea și valoarea NFT-ului.

Beeple, realizatorul operei digitale menționate mai sus, al cărui nume real este Mike Winkelmann, a precizat pentru BBC, chiar în ziua înaintea licitației record că el consideră că va fi o bulă speculativă pe piața NFT-urilor. Opera sa digitală ”Everydays – The First 5000 days”, conține poze făcute de el în fiecare zi, de la 1 mai 2007 până pe 21 februarie 2021, toate aranjate într-un colaj ce conține fotografii ale unor personalități precum Jeff Bezos sau Donald Trump.

Alte opere digitale de-ale sale, vândute sub formă de NFT, sunt ”Crossroads”, cu 6,6 milioane de dolari și Ocean Front, cu 6 milioane de dolari.

Ce alte NFT-uri atrag sume semnificative din partea pasionaților de ”artă digitală”

NFT-urile pot fi opere de artă digitale care fac parte dintr-o întreagă colecție, fiecare NFT reprezentând un anumit personaj, pe modelul cartonașelor cu fotbaliști, eroi etc. pe care le colecționam în copilărie.

Una dintre cele mai populare colecții de NFT-uri la momentul actual este CryptoPunks, care se bucură de cumpărători precum gigantul de plăți Visa, care a cumpărat avatarul digital din colecție cu denumirea CryptoPunks#7610, pentru prețul de 150.000 de dolari.

Alte colecții, cu ”exponate digitale” ce atrag milioane de dolari sunt Art Blocks, Axie Infinity, Curio Cards sau Bored Ape Yacht Club conform platformei DappRadar.

Însă, un NFT nu trebuie neapărat să fie o operă de artă, poate fi orice, iar faptul că nu e o operă de artă nu înseamnă că nu poate atrage sume semnificative de bani din partea celor pasionați de aceste active digitale.

De exemplu, Jack Dorsey, CEO-ul Twitter, și-a vândut sub formă de NFT primul său mesaj publicat pe platforma pe care o conduce. Suma pe care a primit-o se ridică la 2,9 milioane de dolari.

Tot din această zonă, videoclipul ”Charlie Bit My Finger”, postat în 2007 pe Youtube și considerat unul dintre primele video-uri virale pe Internet, a fost vândut sub formă de NFT pentru 760.000 de dolari.

#NFT #milioane de dolari #valoare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.