(FOTO) Câte un parc la 10 minute de fiecare casă. Singapore și strategia de „reînviere” a biodiversității

Singapore intenționează să planteze 1 milion de copaci până în 2030, în încercarea de a spori biodiversitatea. Orașul-stat a lansat, de asemenea, un nou parc de 990 de acri în partea de nord a insulei, care va acționa așa cum este un loc de realimentare pentru păsările migratoare și găzduiește o serie de animale native.

În august 2020, guvernul din Singapore a anunțat lansarea noii rețele Sungei Buloh Park, un parc de 990 de acri în porțiunea nordică a insulei, care este un loc de realimentare pentru păsările migratoare și găzduiește multe specii de animele printre care și vidre și crocodili de apă sărată, scrie WE Forum.

Rezervația Sungei Buloh Wetland are o însemnătate istorică. Este locul unde vidrele cu acoperire netedă din Singapore (Lutrogale perspicillata) au fost descoperite pentru prima dată în anii 1990 după ce au fost presupuse dispariție locală și este, de asemenea, locația copacului Ochiul Crocodilului (Bruguiera hainesii) pe cale de dispariție. Orașul-stat are 11 dintre ultimii 200 de astfel de copaci rămași în lume.

Rezervația de zone umede Sungei Buloh este, de asemenea, o oprire importantă pentru păsările acvatice migratoare, care zboară din Rusia și Alaska în Australia și Noua Zeelandă de-a lungul căii aeriene est-asiatice-australaziene. Prin formarea rețelei Sungei Buloh Park, Singapore triplează efectiv dimensiunea ariei protejate care cuprinde rezervația. Acest nou parc își propune să protejeze biodiversitatea mai multor zone, incluzând mlaștinile Kranji, mangrovele și mocirlașul Mandai și Parcul natural de coastă Lim Chu Kang, care este teren de stat. În cadrul acestui patchwork de habitate, cercetătorii au înregistrat 279 de specii de păsări. Aceste zone cuprind multe tipuri diferite de ecosisteme; Parcul natural Lim Chua Kang se mândrește singur cu mangrove, păduri, tufișuri și habitate de pajiști, iar diversitatea sa a atras păsări de coastă, cum ar fi vulturul pește cu cap gri (Ichthyophaga ichthyaetus) și țesătorul baya (Ploceus philippinus).

Fiind un oraș-stat cu resurse funciare limitate, Singapore a fost mult timp împărțită între dezvoltarea urbană și protejarea naturii. A pierdut o mare parte din pădurea sa primară în secolul al XIX-lea din cauza exploatării forestiere, apoi un secol mai târziu, o populație cu creștere rapidă și o dezvoltare urbană rapidă a însemnat că arborii au fost îndepărtați pentru recuperarea terenurilor și pentru a construi rezervoare pentru securitatea apei.

În 1953, pădurile de mangrove din Singapore acopereau aproximativ 63,4 kilometri pătrați (24,5 mile pătrate); până în 2018, cercetătorii estimează că acest număr a fost redus la 8,1 km2 (3,1 mi2) – o pierdere de peste 87%. Țara lucrează acum pentru a-și înlocui pierderile transformând zonele utilizate pentru industrie și infrastructură înapoi în peisaje cu aspect natural. Consiliul Parcurilor Naționale (NParks) a avut deja un anumit succes în acest sens, transformând un canal brutalist de apă pluvială care trecea printr-o zonă rezidențială într-o câmpie inundabilă cu iarbă naturală pentru a face față scurgerilor de apă urbane și restabilind mangrovele Sungei Api Api și Pulau Semakau.

#singapore #plantare #copaci

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

După invazia Rusiei în Ucraina, securitatea energetică a devenit una dintre principalele preocupări ale Europei, alături de prețuri și de tranziția verde. Un raport realizat de Euronews, pe baza datelor Eurostat și ale Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), arată cum s-a schimbat comerțul cu energie electrică pe continent și care sunt statele mari exportatoare și importatoare.

În 2024, dintr-un total de 35 de state europene, 13 au fost exportatoare nete de energie electrică, iar 21 – importatoare nete. Singura țară care nu a raportat niciun import de electricitate a fost Cipru. La nivelul Uniunii Europene, balanța energetică a fost ușor pozitivă, de -0,5%, ceea ce arată că, în ansamblu, statele membre au exportat mai multă energie decât au importat.

Cele mai mari exporturi de energie provin din Franța și Suedia, ambele având producție internă abundentă – nucleară, respectiv hidro. Franța a înregistrat un export net de 89.851 GWh, echivalent cu 22% din consumul intern, iar Suedia – 33.435 GWh, adică 27% din producția totală. Alte țări exportatoare importante sunt Slovenia, Norvegia, Slovacia, Cehia și Austria. „Franța a devenit în 2024 cel mai mare exportator de energie electrică din lume, cu un record de 90 TWh – echivalentul consumului anual al Belgiei”, a declarat Rina Bohle Zeller, expertă la Agora Energiewende.

În schimb, Italia și Germania sunt marile economii dependente de importuri. Italia a importat anul trecut circa 51.000 GWh, iar Germania – 26.269 GWh. Germania, care a fost exportator net timp de două decenii, a devenit importator în 2023, pe fondul închiderii reactoarelor nucleare, al prețurilor ridicate la carbon și al creșterii producției regenerabile în statele vecine, care a făcut energia străină mai competitivă.

Schimbările anuale sunt influențate de condițiile meteorologice și de structura surselor de energie. Grecia, de exemplu, a trecut de la importator net în 2023, cu 10%, la exportator în 2024, cu -0,6%, în timp ce Croația a ajuns de la 10% la 26% import net într-un singur an.

Experții subliniază că interconectarea rețelelor electrice europene este esențială pentru stabilitatea sistemului energetic. „Comerțul transfrontalier face energia mai ieftină și mai sigură. Când apune soarele în Germania, vântul din Danemarca asigură continuitatea aprovizionării”, a explicat Zeller.

Pe fondul crizei climatice și al transformărilor geopolitice, Europa își reconfigurează harta electricității, în care producția nucleară franceză, energia hidroelectrică scandinavă și sursele regenerabile din sudul continentului devin pilonii noii securități energetice europene.