(FOTO/VIDEO) Avionul privat al lui Roman Abramovich - unul dintre cele mai scumpe aeronave din lume. Arată bestial

Proprietarul clubului de fotbal Chelsea, Roman Abramovich, deține unul dintre cele mai scumpe avioane private din lume – un Boeing 767-33AER completat cu o sală de banchet poleită cu aur.

Avionul privat al oligarhului Roman Arkadyevic Abramovich este un Boeing 767-33AER personalizat, evaluat la 170 de milioane de dolari. Înregistrat oficial ca P4-MES, a primit porecla „Banditul” datorită dungilor sale negre caracteristice înclinate lângă fereastra cabinei.

Nava aerospațială a fost construită în 2003 pentru copania Hawaiian Airlines. Cu toate acestea, hawaiianul a ajuns să anuleze comanda, iar Abramovich a cumpărat avionul în 2004. Acesta este operat de compania privată de charter aerian Global Jet Luxembourg, cunoscută anterior sub numele de Silver Arrows.

SONY DSC

Avionul are o cabină de 4,7 metri lățime și o sală de banchet pentru 30 de persoane. De asemenea este este una dintre cele mai sigure aeronave de pe planetă. Datorită sistemului său de protecție avionul este protejat atât de atacurile sol-aer, cât și de cele aer-aer prin perturbarea sistemelor de ghidare a potențialelor rachete balistice de intrare. De asemenea, blocează frecvențele radio ale forțelor neprietenoase.

Interiorul aeronavei este conceptualizat de designerul de iahturi britanic Andrew Winch. Are mobilier din castan, o bucătărie completă, un birou și, bineînțeles, un dormitor cu un pat dublu și baie proprie, toate cu ornamente cu aur. Avionul este propulsat de motoare Pratt & Whitney PW4000 și are o viteză de croazieră de 850 km / h.

Conacul zburător al lui Abramovich apare în mod regulat pe listele celor mai scumpe avioane private din lume.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Exporturile de grâu ale Republicii Moldova în sezonul agricol 2025–2026 au intrat într-o zonă de echilibru cantitativ, însă scăderea prețurilor și problemele de calitate limitează câștigurile fermierilor și traderilor. Concluzia apare în analiza economistului Iurie Rija, care a examinat evoluția livrărilor externe în perioada iulie–noiembrie 2025 .

Potrivit datelor, în primele cinci luni ale sezonului au fost exportate 583,2 mii tone de grâu, un volum cu 18% mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut. Chiar și așa, nivelul rămâne sub recordurile din anii favorabili: 703,5 mii tone în 2023 și 894,5 mii tone în 2021, ceea ce arată că sectorul nu a revenit încă la capacitatea maximă de export.

Diferența majoră vine din preț. În perioada analizată, grâul moldovenesc a fost exportat la un preț mediu de 3,55 lei/kg, cu 2% mai mic decât în sezonul precedent și cu 14% sub nivelul din 2021, considerat reperul pre-război. Economistul explică această evoluție prin presiunea pieței internaționale, dar și prin probleme de calitate, în special la indicatorii tehnologici ai grâului.

În termeni valorici, exporturile de grâu au adus încasări de aproximativ 2,07 miliarde lei în perioada iulie–noiembrie 2025. Suma este în creștere cu 16% față de 2024, datorită volumelor mai mari, dar rămâne mult sub nivelul din 2021, când exporturile de grâu generau aproape 3,7 miliarde lei.

Structura piețelor de desfacere s-a modificat semnificativ. Italia a devenit principala destinație pentru grâul moldovenesc, cu 254 mii tone exportate, adică 44% din total, la un preț mediu de 3,59 lei/kg, peste media generală. România a coborât pe locul doi, cu 104,8 mii tone, urmată de Grecia, cu 91,8 mii tone. Cele mai bune prețuri au fost obținute pe piața din Liban, unde grâul moldovenesc s-a vândut, în medie, cu 4,08 lei/kg.

Pe partea de companii, „RUSAGRO-PRIM” SRL rămâne lider detașat al exporturilor, cu 123,2 mii tone (21% din total), urmată de „AGRO-NOVA PRIM” SRL și „OROM-IMEXPO” SRL. Primele trei companii au realizat aproape jumătate din exporturile naționale de grâu.

În concluzie, analiza lui Iurie Rija arată că Republica Moldova exportă grâu în volume rezonabile, dar pierde la capitolul valoare adăugată. Oferta ridicată din bazinul Mării Negre, concurența regională și calitatea inegală a producției continuă să apese pe prețuri, ceea ce face ca revenirea la performanțele financiare din anii de vârf să rămână, cel puțin deocamdată, improbabilă .