Guvernul joacă dur: Livrările de gaze pentru stânga Nistrului cu condiții stricte

Guvernul nu se implică în tranzacționarea gazului și nu validează tranzacții, ci doar asigură livrarea acestuia în conformitate cu legislația națională, a declarat premierul Dorin Recean.

„Guvernul nu aranjează vreo tranzacție. Oferta noastră este clară: cei din stânga Nistrului trebuie să accepte sprijinul Uniunii Europene, care vine cu condiții clare. În acest moment, însă, nu li s-a permis să accepte oferta, iar guvernul se ocupă doar de aspectele logistice legate de livrarea gazului, pentru a preveni situațiile de criză, cum ar fi lipsa energiei electrice sau a utilităților de bază”, a declarat premierul.

În acest context, Recean a menționat o premieră în domeniul livrărilor de gaze, subliniind faptul că Moldova Gaz a achiziționat gaze pentru Tiraspol din fonduri provenite din stânga Nistrului, într-o tranzacție efectuată pe Bursa Română de Mărfuri (BRM), fiind plătite toate taxele, inclusiv TVA. Acesta a subliniat necesitatea trecerii la relații de piață și la prețuri de piață, în special pentru consumatorii industriali, dar și pentru cetățenii din stânga Nistrului.

„Este esențial ca regiunea transnistreană să facă o transformare radicală în ceea ce privește relațiile economice, iar guvernul, alături de Uniunea Europeană, oferă sprijinul necesar. Totuși, acest sprijin vine cu condiționalități, iar guvernul va continua să insiste asupra respectării acestor condiții”, a mai spus Recean.

Premierul a subliniat că, în cazul în care oferta guvernului și a Uniunii Europene nu va fi acceptată, guvernul va continua să asigure livrările de gaze, fără a adăuga noi condiții, dar cu respectarea legislației naționale și internaționale. Recean a subliniat că acțiunile guvernului nu sunt motivate de emoții, ci de necesitatea de a proteja viața și bunăstarea cetățenilor din stânga Nistrului, care riscă să rămână fără energie în plin sezon rece.

„Este important să ajutăm oamenii, familiile, copiii și bătrânii care ar putea să înghețe sau să rămână fără lumină și apă. Guvernul trebuie să acționeze în mod responsabil, iar acest lucru înseamnă asigurarea livrărilor de gaze și respectarea condițiilor impuse de Uniunea Europeană”, a încheiat premierul.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Recean #transnitria #gaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.