Industria alimentară s-a subțiat! Producția s-a redus, iar exporturile s-au fragmentat

În anul 2024, valoarea producției industriale fabricate în Republica Moldova a însumat 86,0 miliarde lei, iar cea livrată – 82,6 miliarde lei, potrivit datelor publicate de Biroul Național de Statistică (BNS). Din totalul producției livrate, 67,1% a fost distribuită pe piața internă, iar 32,9% – la export.

Cea mai mare parte a producției industriale a fost realizată de industria prelucrătoare, cu o valoare de 71,7 miliarde lei (83,4% din total). Aceasta a fost urmată de producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze și apă caldă – 12,4%, salubritate și gestionarea deșeurilor – 2,5%, și industria extractivă – 1,7%.

Un semnal de alarmă îl constituie scăderea vizibilă în industria alimentară, care a produs în 2024 bunuri în valoare de 24,6 miliarde lei, comparativ cu 28,2 miliarde lei în 2023, adică o reducere de 3,6 miliarde lei. Totuși, industria alimentară continuă să dețină o pondere importantă, de 28,6% din totalul producției prelucrătoare.

Printre cele mai importante ramuri ale industriei se mai numără:

Fabricarea băuturilor – 7,6 miliarde lei (8,9%);
Producția altor produse din minerale nemetalifere – 7,7 miliarde lei (8,9%);
Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor – 7,2 miliarde lei (8,4%);
Industria construcțiilor metalice – 3,1 miliarde lei (3,6%);
Fabricarea de mobilă – 3,0 miliarde lei (3,5%).
Exporturi puternice în industrii cu valoare adăugată

Exporturile au reprezentat o pondere semnificativă în mai multe ramuri industriale. De exemplu:

Fabricarea autovehiculelor: 98,4% din producție a fost exportată;
Fabricarea echipamentelor electrice: 84,9% la export;
Produse textile: 86,7%;
Articole de îmbrăcăminte: 68,6%.

Cea mai mare parte a producției industriale a fost concentrată în:

Chișinău – 53,2% din total (45,7 miliarde lei fabricate);
Regiunea de Nord – 19,1%;
Regiunea Centru – 19%;
Regiunea de Sud – 5,4%;
UTA Găgăuzia – 3,3%.

În termeni de export, cele mai ridicate ponderi au fost înregistrate în UTA Găgăuzia (53,7%), Nord (44,9%) și Centru (42,8%), în timp ce Chișinăul, deși lider în volum, a exportat doar 22,6% din producția sa.

În 2024, întreprinderile cu capital privat autohton au generat 53,9% din producția industrială, urmate de cele cu proprietate străină – 20,1% și întreprinderile mixte – 13,9%.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#exporturi #industrie #Chisinau #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.