Istoria celor 26 de bunuri pe care Moldova le mai deținepe teritoriul Ucrainei. Valoarea și starea acestora

Patrimoniul Republicii Moldova aflat pe teritoriul Ucrainei continuă să fie un subiect mediatizat. În acest sens, Agenția Proprietății Publice vine cu un șir de date actualizate.

Republica Moldova-Ucraina: raporturi de proprietate și reglementări

Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei privind recunoaşterea reciprocă a drepturilor şi reglementarea raporturilor de proprietate a fost încheiat pe 11 august 1994.Totodată, între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de miniștri al Ucrainei, a fost încheiat Protocolul nr. 418 din 01.02.2010, referitor la operarea unor modificări în Acord, fiind recunoscut dreptul de proprietate al celeilalte Părţi asupra întreprinderilor amplasate pe teritoriul ei şi altor obiecte, care la 1 decembrie 1990 se aflau în subordinea ministerelor unional-republicane.

Acordul și Protocolul au fost ratificate de Parlamentul RM în scurt timp după semnare, Rada Supremă a Ucrainei ratificând Acordul respectiv doar la 12 iulie 2001, intrând în vigoare la 19 octombrie 2001. Conform prevederilor acestuia, părțile urmau să prezinte reciproc seturile inițiale de documente ce confirmă drepturile de proprietate pentru fiecare obiect, în termen de până la 2 ani. Până la 19.10.2003 au fost completate și prezentate spre examinare Fondului Proprietății de Stat al Ucrainei seturile inițiale de documente ce confirmă dreptul de proprietate a Moldovei asupra majorității obiectelor moldovenești din Ucraina.

Concomitent, în perioada anilor 2001-2006, au fost colectate, examinate şi expediate la Kiev documentele solicitate suplimentar de partea ucraineană, iar lista obiectelor Republicii Moldova, amplasate pe teritoriul Ucrainei, a fost precizată, fiind operate multiple modificări.

Astfel, la începutul anului 2008, în Lista obiectelor Republicii Moldova din Ucraina pentru recunoașterea drepturilor de proprietate, erau incluse 113 obiecte, pentru care până la 19 octombrie 2003, părții ucrainene i-au fost transmise seturile inițiale de documente ce confirmă drepturile de proprietate, inclusiv 9 obiecte ale Sindicatelor și 40 de obiecte ale întreprinderilor din raioanele de est ale republicii. Respectiv, partea ucraineană a prezentat până la data menționată, documentele ce confirmă dreptul de proprietate asupra 3 obiecte, care, parțial, se află pe teritoriul Republicii Moldova.

APP remarcă faptul că terenurile pe care sunt amplasate proprietățile Republicii Moldova în Ucraina, aparțin cu drept de proprietate țării vecine.

În același context, subliniază și faptul că pe teritoriul Ucrainei, sunt amplasate 26 de obiecte, care au fost administrate/gestionate direct de autoritățile publice centrale de specialitate sau indirect prin intermediul întreprinderilor de stat subordonate acestora sau deținute în gestiunea economică de către societățile pe acțiuni integral sau parțial privatizate.

O parte din acestea au fost preluate în administrarea Agenției Proprietății Publice (APP), ca urmare a determinării acesteia ca fondator al entităților respective în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 806/2018.

Bunuri aflate în administrarea Agenția Proprietății Publice

1. Baza de odihnă „Jemciujina”, or. Zatoca, r. Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina

Ca urmare a lichidării în anul 1992 a A.P. ,,Кișinevtrans”, bunurile Bazei de odihnă ,,Jemciujina” au revenit în gestiunea economică a Combinatului auto nr. 6, reorganizat ulterior în S.A. „Combinatul auto nr. 6”.

După privatizarea S.A. „CA-6”, în 2003 bunurile Bazei de odihnă ,,Jemciujina” au fost transmise din gestiunea economică a societății în gestiunea fostei Î.S. ,,Promin”, iar ca urmare a lichidării acesteia din urmă, bunurile au fost preluate în gestiunea Departamentului Privatizării.

La momentul transmiterii Bazei de odihnă ,,Jemciujina” în gestiunea Î.S. ,,Promin” s-a constatat, că S.A. „CA-6”, fără acordul Departamentului Privatizării, a transmis bunurile bazei de odihnă în locațiune S.A. ,,ATP-15106” din or. Odesa, pe termen de 25 ani. Contractul de locațiune a fost contestat în instanțele de judecată a R. Moldova și prin decizia Curții de Apel Economice a RM din 27.03.2006 contractul a fost declarat nul. În pofida acțiunilor întreprinse, instanțele de judecată din Ucraina nu au recunoscut hotărârea Curții. Astfel, Agenția Proprietății Publice, de facto, nu a intrat în posesia Bazei de odihnă ,,Jemciujina”.

Dreptul de proprietate al R. Moldova asupra Bazei de odihnă ,,Jemciujina” nu a fost recunoscut de Ucraina, aceasta fiind inclusă în pachetul de negocieri privind recunoașterea drepturilor de proprietate. Potrivit informației oferite de Fondul Proprietății de Stat al Ucrainei în anul 2012, S.A. ,,ATP-15106” din Odesa și-a înregistrat în mod fraudulos după sine dreptul de proprietate asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Jemciujina”, iar în anul 2006 a înstrăinat-o.

2. Baza de odihnă „Automobilist”, or. Zatoca, r. Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina

Baza de odihnă ,,Automobilist” a fost construită în anul 1968, aparținând S.A. ,,Combinatul auto nr. 1 din Bălți”, S.A. ,,Flamingo” și Î.M. ,,Direcția gospodăriei de aprovizionare cu apă și canalizare” din or. Bender.

Dat fiind faptul că, bunurile Bazei de odihnă ,,Automobilist” deținute de S.A. ,,Combinatul nr. 1 din Bălți” nu au fost incluse în capitalul social al acesteia, prin actul de primire–predare din 05.06.2000, bunurile respective au fost transmise în gestiunea Agenției teritoriale de privatizare Bălți, iar, ulterior, au fost transmise în locațiune Î.I. ,,Nic-Dal”, în persoana directorului Nicolai Grigorișin.

În legătură cu lichidarea agențiilor teritoriale pentru privatizare, prin Ordinul Departamentului Privatizării din 03.04.2004, bunurile respective ale Bazei de odihnă ,,Automobilist” au fost transmise în gestiunea Departamentului Privatizării, care a continuat relațiile contractuale de locațiune cu Î.I. ,,Nic-Dal”, încheind contractul de locațiune nr.74/01 din 01 septembrie 2004, pe o perioadă de 5 ani.

În anul 2003, Î.M.,,Direcția gospodăriei de aprovizionare cu apă și canalizare” din or. Bender a înstrăinat ilegal bunurile sale din Baza de odihnă ,,Automobilist” persoanei fizice Irina Cravcenco. Bunurile respective au devenit obiectul unui litigiu inițiat de Nicolai Grigorișin, director al Î.I. ,,Nic-Dal”.

Din considerentul că prin Hotărârea Curții de Apel a regiunii Odesa din 11.05.2005 a fost anulată Hotărârea Judecătoriei or. Belgorod-Dnestrovsc din 05.11.2003 care recunoaște valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare a unor bunuri din cadrul Bazei, încheiat între Î.M. ,,Direcția gospodăriei de aprovizionare cu apă și canalizare” și Irina Cravcenco, Agenția Proprietății Publice, a preluat la balanță aceste bunuri. După rejudecarea cauzei, Irina Cravcenco a obținut câștig de cauză și bunurile respective în prezent se află în proprietatea acesteia.

Î.I.,,Nic-Dal” a refuzat prelungirea contractului de locațiune a bunurilor rămase în gestiunea APP, totodată încheind cu Consiliul local Zatoca contractul de locațiune a terenului aferent Bazei de odihnă ,,Automobilist”.

Până în anul 2020, o parte din bunurile Bazei de odihnă ,,Automobilist” aflate în gestiunea Agenției Proprietății Publice au fost casate. În evidența contabilă din 01.01.2021 a APP figurează 2 bunuri imobile ale bazei respective: scena estradă de vară și o căsuță cu 10 odăi, uzura acestora fiind de 100%.

Menționăm că, dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Automobilist” nu a fost recunoscut de către partea ucraineană.

3. Baza de odihnă ,,Luminița Albastră”, or. Zatoca, r. Belgorod- Dnestrovsc, Ucraina

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Luminița Albastră” nu este recunoscut de către partea ucraineană, aceasta fiind inclusă în pachetul de negocieri privind recunoașterea drepturilor de proprietate.

Pe parcursul anilor, din cauza condițiilor meteo a fost stimulată degradarea și distrugerea căsuțelor din lemn, utilizarea acestora fiind imposibilă. Respectiv, pe teritoriul bazei a rămas doar construcția ,,Ospătărie” (valoarea inițială de 463369 lei) și ,,îngrădirea bazei”, acestea fiind într-o stare deplorabilă.

4. Baza de odihnă ,,Parus”, or. Sergheevca, r. Belgorod-Dnestrovsc, reg. Odesa, Ucraina, din gestiunea Î.S. ,,Institutul Național de Cercetări și Proiectări în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și arhitecturii ,,Urbanproiect”

Baza de odihnă ,,Parus” constituie proprietate a Republicii Moldova și este administrată de către Întreprinderea ,,Inecourbanproiect”, fondată de către Î.S. ,,Urbanproiect” pe teritoriul Ucrainei în baza permisului de fondare și înregistrare a întreprinderii nr. 14/08 din 19.04.2001, eliberat de Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat. Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Parus” a fost recunoscut de partea ucraineană la 26.03.2004.

În perioada anilor 2001-2014, Baza de odihnă a fost administrată de către Î.S. ,,Urbanproiect” prin intermediul întreprinderii create. Fiind subliniată necesitatea lucrărilor de reparații capitale și întreținere corespunzătoare a blocurilor construite în anii 1970-1990, ,,Inecourbanproiect” a transmis, în 2014, Baza de odihnă ,,Parus” în locațiune SRL-ului ,,Renessans Travel” pe un termen de 15 ani, cu acordul Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor.

Ulterior, la solicitarea S.R.L. ,,Renessans Travel”, în baza deciziei Consiliului de administrație al Î.S. ,,Urbanproiect”, contractul de locațiune încheiat între Î.F. ,,Inecourbanproiect” și S.R.L .,,Renessans Travel” a fost reziliat. În 2017, cu acordul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, a fost încheiat un nou contract de locațiune a Bazei de odihnă, cu Î.I. ”BABY RAI”, pentru o perioadă de 35 ani.

5. Baza de odihnă ,,Automobilist” amplasată în or. Sergheevca, r. Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina, din gestiunea Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor”

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Automobilist” a fost recunoscut de partea ucraineană la 25.06.2003.

Actualmente, baza de odihnă nu este dată în locațiune/folosință terților. Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor” asigură paza și protecția acesteia prin contractarea serviciilor de pază cu o companie autorizată din Ucraina, costul serviciilor constituind 31 000,00 grivne lunar.

6. Baza de odihnă ,,Aviator”, or. Coblevo, reg. Nicolaev, Ucraina, din gestiunea Î.S. ,,Aeroportul Internațional Chișinău”

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Aviator” a fost recunoscut de partea ucraineană la 09.02.2006. Bunurile imobile ale acesteia au fost transmise întreprinderii concesionale ,,Avia-Invest” S.R.L. în rezultatul concesionării activelor aflate în gestiunea Î.S. ,,Aeroportul Internațional Chișinău”, conform contractului de concesiune din 30.08.2013.

,,Avia-Invest” S.R.L. a transmis Baza de odihnă ,,Aviator” în locațiune întreprinderii fiice ,,Aviator” a Î.S. ,,Aeroportul Internațional Chișinău”, în baza contractului de locațiune din 01.11.2013 până la 01.04.2019, fiind stabilită plata pentru chirie anuală în mărime de 16438,0 dolari SUA.

Ulterior, la 01.04.2019, a fost încheiat contractul de locațiune pe un termen de 3 luni, plata pentru chirie fiind stabilită în mărime de 2540,0 dolari SUA. Pentru anul 2020 nu a fost încheiat contract de locațiune.

7. Blocul nr. 1 al Pensionatului ,,Lazurnîi bereg” din s. Coblevo, reg. Nicolaev, Ucraina, din gestiunea Î.S. ,,Ruralproiect”

Î.S. Institutul de Stat de Proiectare ,,Ruralproiect” în comun cu S.A. ,,Mineral” și Uzina Mecanică din Chișinău au luat parte la construcția bazei de odihnă ,,Lazurnîi Bereg”, care până la începutul anilor 1990 a fost gestionată de Uniunea Sindicatelor din Moldova. Î.S. ,,Ruralproiect” a finanțat construcția unui bloc de odihnă cu două nivele pentru 96 locuri.

Pe parcursul anilor, blocurile care aparțineau S.A. ,,Mineral” și Uzinei Mecanice din Chișinău, precum și infrastructura bazei de odihnă au fost privatizate. Din considerentul că blocul respectiv nu a fost reparat și este amplasat în zona sanitară a mării, nu are rețele edilitare autonome și acces direct la drumurile publice, organele publice locale abilitate nu eliberau permis/licență de activitate. Având în vedere și procesul de degradare a construcției, în anul 2000, cu permisiunea fostului Minister al Construcțiilor, blocul a fost transmis ca investiție în capitalul social al întreprinderii ucrainene ,,Volna-Prim” S.R.L., cu costul estimativ la acea etapă de 104 mii lei. Societatea și-a început activitatea după soluționarea problemei privind arenda terenului aferent bazei de odihnă, conectarea la rețelele edilitare și efectuarea lucrărilor de reparație necesare.

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra Blocului nr. 1 al Pensionatului ,,Lazurnîi bereg” a fost recunoscut de partea ucraineană din data de 09.02.2006.

8. Baza de odihnă ,,Sveazist”, or. Sergheevca, r. Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina, din gestiunea Î.S. ,,Poșta Moldovei”

Baza de odihnă ,,Sveazist” este transmisă de către Î.S. ,,Poșta Moldovei” în locațiune agentului economic S.R.L. ,,Asociația stațiunii ,,Jemciujina Cernomorya”, conform contractului de locațiune din 01.10.2020, pe termen de un an (30.09.2021), plata chiriei fiind stabilită în mărime de 18 426,83 dolari SUA. Venitul obținut în perioada 2017-2019 constituie 36,0 mii dolari SUA.

Conform informației prezentate de Î.S. ,,Poșta Moldovei”, valoarea contabilă a bunurilor imobile, la data de 01.01.2021, a fost de 1 241,9 mii lei, inclusiv: clădirea în care se află locurile de cazare, ospătăria, clădirea paznicului. Bunurile imobile sunt în stare funcțională fiind utilizate conform destinației. Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra Bazei de odihnă ,,Sveazist” a fost recunoscut de partea ucraineană la 02.06.2004.

9. Î.S. ,,Fabrica de vinuri „Moldvinprom” din Lvov

Fabrica a fost recunoscută drept proprietate a Republicii Moldova în 2002, în baza Acordului interguvernamental sus-menționat. Potrivit Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, care a exercitat anterior funcția de fondator al Î.S. ,,Fabrica de vinuri „Moldvinprom”, în 2004, Judecătoria Economică (Gospodărească) a regiunii Lvov a dispus derularea procedurii de insolvabilitate a Fabricii la cererea S.R.L. ,,Credit Centr”, Kiev.

La 21.06.2005, în baza cererii Comitetului creditorilor, Judecătoria Economică a regiunii Lvov a recunoscut Fabrica de vinuri „Moldvinprom” insolvabilă şi a deschis procedura de lichidare. Lichidator al întreprinderii a fost numit Panas Taras, care urma să asigure executarea procedurii de lichidare. La 10 iunie 2020, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova a fost informat, de către Departamentul II al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, că la 13.07.2007 entitatea în cauză a fost radiată.

10. Î.S.„Cariera de piatră concasată din granit”, Pervomaisc, Ucraina

Agenția Proprietății Publice a devenit fondator al Î.S. „Cariera de piatră concasată din granit” din 2018, ca urmare a modificării Hotărârii de Guvern nr. 902/2017 prin Hotărârea de Guvern nr. 806/2018. Anterior, fondator al întreprinderii de stat menționate a fost Concernul „Inmacom”, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

Din cauza unei administrări defectuoase timp de 8 ani, în perioada 2012 – ianuarie 2019, administratorul al Î.S. „Cariera de piatră concasată din granit”, Anatolie Daniliciuk, a omis prelungirea licenței pentru dobândirea zăcământului, fapt ce a determinat pierderea, în anul 2015, a dreptului de exploatare a carierei.

Prin decizia APP din 07.02.2019 a fost numit în calitate de administrator interimar Iurie Scripnic. În septembrie 2019, în baza unor acte false (procură și ordin de desemnare) pretins emise de Agenția Proprietății Publice, în funcția de administrator al întreprinderii ajunge Denis Daniliciuk, fiul lui Anatolie Daniliciuk. Mai mult decât atât, a fost încercată inițierea unui proces de insolvabilitate care avea ca scop preluarea activelor întreprinderii.

Planul de restructurare a activității economice a întreprinderii în cadrul procesului de insolvabilitate a fost semnat de Denis Daniliciuk, care prevedea înființarea unei întreprinderi noi, cu participarea inclusiv a Î.S. „Cariera de piatră concasată din granit” și transmiterea tuturor activelor întreprinderii de stat în capitalul statutar al întreprinderii noi.

În prezent, ca urmare a implicării Agenției Proprietății Publice, procesul de insolvabilitate a fost încetat, dar activele întreprinderii până la moment nu sunt recuperate. Totodată, pe numele lui Denis Daniliciuk și Anatolie Daniliciuk a fost intentat dosar penal pentru comiterea mai multor fapte prevăzute de legea penală (excrocherie, uz de fals, sustragere în proporții deosebit de mari, extragerea ilegală a zăcămintelor). Ca urmare a gestionării ineficiente a întreprinderii de către A. Daniliciuk, aceasta a acumulat datorii, în special față de bugetul de stat al Ucrainei, în momentul de față fiind întocmite 292 proceduri de executare în privința ÎS „Cariera de piatră concasată din granit”.

Actualmente, Î.S. „Cariera de piatră concasată din granit” din Pervomaisc, nu activează și nici nu poate activa deoarece nu deține licență, nu este conectată la energia electrică de mai mulți ani, utilajul nu este funcțional și este inundată. Din motivul lipsei licenței și autorizațiilor de activitate nu pot fi efectuate nici exploziile necesare pentru extragerea zăcămintelor.

Agenția Proprietății Publice întreprinde toate acțiunile în vederea revendicării activelor Î.S. „Cariera de piatră concasată din granit” din Pervomaisc.

11. Î.S. „Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți”

Agenția Proprietății Publice a devenit fondator al Î.S. „Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți”, ca urmare a modificării Hotărârii de Guvern nr. 902/2017, operate prin Hotărârea de Guvern nr. 806/2018. Anterior, fondator al întreprinderii de stat menționate a fost Concernul „Inmacom”.

Licența privind dreptul de extragere a zăcământului indicat a expirat în anul 2012 nefiind prelungită de către conducerea întreprinderii. Până la 23.01.2020 funcția de administrator al întreprinderii a fost exercitată de către Andrei Liseonoc dată la care, prin decizia fondatorului (Agenția Proprietății Publice) a fost destituit, din motivul constatării unei activități frauduloase direcționate împotriva intereselor economice ale întreprinderii. În locul acestuia a fost numit un administrator provizoriu.

Astfel, pe parcursul câtorva ani, organele înregistrării de stat ale Ucrainei, omiteau înregistrarea Agenției Proprietății Publice în calitate de fondator al Î.S. „Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți”. Între timp, A. Liseonoc, utilizând acte permisive false, care se pretindeau a fi emise de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, a transmis în locațiune îndelungată (10 – 30 ani) toate activele întreprinderii unor societăți comerciale relaționate (una dintre care avea denumirea practic identică S.R.L. „Cariera de pietriș-nisip din Cernăuți” (OOO,,Черновицкий Гравийно-Песчаный Карьер”).

În prezent, în rezultatul unor acte de transmitere consecutivă, activele întreprinderii de stat au ajuns în capitalul statutar al SRL-ului menționat, care figurează în actele constitutive ca fiind cu sediul pe aceeași adresă ca și Î.S. „Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți”.

În momentul de față, Agenția Proprietății Publice a reușit înregistrarea modificărilor necesare în registrele oficiale de evidență a persoanelor juridice în Ucraina, l-a desemnat în calitate de administrator provizoriu pe Vasile Voit, și pregătește înaintarea unor acțiuni în judecată, în vederea declarării nulității actelor juridice prin care activele Î.S. „Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți” au fost transmise altor persoane juridice. De asemenea, au fost depuse plângeri în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în comiterea acțiunilor descrise supra, ce au cauzat prejudicii Î.S. „Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți”.

Baza de odihnă aflată în administrarea Ministerului Justiției

Baza de odihnă ,,Mecita”, or. Zatoca, r. Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina

În temeiul Hotărârii Guvernului nr.1219 din 07.11.2016 „Cu privire la transmiterea unor bunuri imobile”, Agenția Proprietății Publice a transmis bunurile bazei de odihnă „Mecita” din administrarea APP în administrarea Ministerului Justiției, în gestiunea Î.S. ,,Brănești” (Act de transmitere nr.10/03 din 22.12.2016).

La propunerea Ministerului Justiției, prin Hotărârea Guvernului nr.503 din 03.07.2017, Baza de odihnă ,,Mecita” a fost inclusă în Lista bunurilor proprietate de stat supuse privatizării. Bunurile bazei au fost supuse procedurii de evaluare, fiind determinată valoarea de piață în mărime de 1 597 000 lei.

Comisia de licitație cu privire la privatizarea bunurilor proprietate publică de stat, la ședința din 19.10.2017 a decis expunerea Bazei de odihnă ,,Mecita” la licitație cu strigare la prețul de 1 597 000 lei, ulterior fiind expusă la licitație conform prețului stabilit prin raportul de evaluare. În cadrul licitației desfășurate la 22 noiembrie 2017, baza de odihnă a fost adjudecată la prețul de 1 756 700 lei. Până la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul a achitat prețul bunului adjudecat în bugetul de stat, inclusiv impozitul privat în mărime de 1%.

Prin Ordinul APP din 11.12.2017 s-a dispus anularea deciziei de expunere la licitație cu strigare a bunurilor proprietate publică de stat, cât și rezultatele licitației cu strigare desfășurată la 22.11.2017. La 16.01.2018, cumpărătorul a înaintat Agenției Proprietății Publice, cerere prin care solicită validarea licitației cu strigare din 22.11.2017 și încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

În procesul de inventariere a bunurilor bazei de către comisia instituită din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor și reprezentanți ai Primăriei or. Zatoca, la data de 29.10.2019, s-a constatat că pe adresa juridică or. Zatoca, str. Lazurnaia, 101, nu mai există careva bunuri imobile care făceau parte din complexul de bunuri al Bazei de odihnă ,,Mecita”, conform planului cadastral și documentelor privind dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra acesteia.

La data de 27.02.2020, Agenția Proprietății Publice a sesizat, printr-un demers, Centrul Național Anticorupție întru examinarea circumstanțelor menționate în conformitate cu art. 274 CPP.

Bunuri aflate în administrarea Serviciul de Informare și Securitate

1. Baza de odihnă „Neptun”, s. Coblevo, reg. Nicolaev, Ucraina

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra Bazei de odihnă ,,Neptun” din gestiunea Serviciului de Informații și Securitate a fost recunoscut de Ucraina la 14.10.2003. În scopul gestionării bunurilor Bazei de odihnă ,,Neptun”, în baza Hotărârii de Guvern nr.732 din 29.06.2007, Serviciul de Informații și Securitate a fondat Întreprinderea de Stat ,,Litoral”. Astfel, pe parcursul anilor 2017-2020, întreprinderea a transferat în bugetul de stat mijloace financiare în sumă totală de 23 831,0 lei și anume: în 2017 – 14367,00 lei; în 2018 – 6325,00 lei; în 2019 – 2689,00 lei; în 2020 – 450 lei.

2. Baza de odihnă „Voinicel”, or. Sergheevca, r. Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina

Potrivit datelor din Registrul patrimoniului public, ținut în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 675/2008, Baza de odihnă ,,Voinicel” cu suprafața de 5531 m² se află în administrarea Serviciului de Informații și Securitate. Conform situației din 01.01.2021, valoarea contabilă a acesteia este de 5530,68 mii lei. Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Voinicel” nu a fost recunoscut de către partea ucraineană, din cauza lipsei documentației necesare.

Bunuri aflate în administrarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Baza de odihnă „Selecția”, or. Zatoca, r. Belgorod-Dnestrovsc, reg. Odesa, Ucraina

Construită în 1970, Baza de odihnă „Selecția” se află la evidența Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp ,,Selecția”. Începând cu anul 2002, aceasta a fost dată în locațiune unei persoane fizice, cetățean al Ucrainei, pe un termen de 10 ani, anual fiind încheiate noi contracte de locațiune în scopul ajustării prețului determinat de legea bugetului. Arendașul a refuzat încheierea contractelor de arendă începând cu anul 2009 și, fără a coordona cu Institutul, a demolat 36 căsuțe din lemn, construind ca proprietate a sa bunuri imobile capitale cu 2 niveluri.

Întru clarificarea situației create, Institutul a inițiat mai multe acțiuni, inclusiv față de organele de drept, pentru apărarea intereselor sale în calitate de gestionar al proprietății de stat, dar reliefând doar aspectul nerecunoașterii de către partea ucraineană a dreptului de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Selecția” conform procedurii determinate prin Acordul încheiat între Guvernul Ucrainei și Moldovei din 1994. Acțiunile întreprinse nu au înregistrat rezultate scontate.

Bunuri aflate în administrarea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

1. Centrul de reabilitare a invalizilor şi pensionarilor „Victoria”, reg. Odesa, or. Belgorod-Dnestrovsc

Centrul de reabilitare a invalizilor şi pensionarilor „Victoria”, a fost recunoscut drept proprietate a Republicii Moldova la data de 26.09.2002. Centrul reprezintă o instituție bugetară din subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Este finanțat din bugetul de stat, proporțional costului biletelor de tratament acordate copiilor, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de evidență și distribuire a biletelor de reabilitare/recuperare acordate persoanelor în vârstă și celor cu dizabilități, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.372/2010. Terenul cu suprafața de 76797 m² constituie proprietate a Ucrainei.

2. Centrul de reabilitare pentru copii „Sergheevca”, reg. Odesa, or. Belgorod-Dnestrovsc, com. Sergheevca

Centrul de reabilitare pentru copii „Sergheevca” a fost recunoscut drept proprietate a Republicii Moldova la data de 14.10.2003. Acesta reprezintă o instituție bugetară din subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale care se finanțează din bugetul de stat, proporțional costului biletelor de tratament acordate copiilor, în conformitate cu Regulamentul cu privire la reorganizarea sanatoriilor pentru copii din subordinea Ministerului Sănătății, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.212/2002 și ordinul Ministerului Sănătății din 12.07.1994 ,,Cu privire la crearea și funcționarea Centrului de Recuperare pentru Copii ,,Sergheevca”.

Plata pentru locațiunea bunurilor Centrului de reabilitare pentru copii „Sergheevca” pentru anul 2019, achitată Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale constituie 21,5 mii lei. Terenul cu suprafața de 69630,0 m² constituie proprietate a Ucrainei.

3. Întreprinderea ,,Tabăra curativ-sportivă ,,Medic-2”, fondată de USMF „Nicolae Testemiţanu”

Potrivit statutului și datelor de înregistrare, începând cu 28.03.2002, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova (USMF), deține calitatea de fondator al întreprinderii ,,Tabăra curativ-sportivă ,,Medic-2”, amplasată pe adresa: or. Sergheevca, str. Goricova, 2-A, Ucraina, pe un teren cu suprafața de 5,1388 ha, oferit în arendă de către autoritățile locale, în baza contractului de arendă a terenului, pe un termen de 49 ani. Întreprinderea ,,Tabăra curativ-sportivă ,,Medic-2” are menirea de a organiza odihna și de a presta servicii pentru turiști, pe principii de autogestiune, a fost recunoscut drept proprietate a Republicii Moldova la data de 14.10.2003.

Potrivit datelor prezentate de USMF, pe parcursul ultimilor ani, activitatea întreprinderii a fost una nerentabilă și conform rapoartelor financiare din 01.01.2020 înregistrează pierderi considerabile. Universitatea, ca gestionar al bunului respectiv, a considerat ca inoportună investirea în dezvoltarea acesteia, una dintre cauze fiind selectarea de către studenți și colaboratori ai altor destinații turistice, cu condiții și oferte mult mai atractive.

În contextul celor menționate, USMF, prin demersul nr. 03-1082 din 17.06.2020, a solicitat suport asupra procedurii legale de lichidare a acesteia sau de schimbare a proprietarului (fondatorului).

Bunuri aflate în administrarea Cancelariei de Stat:

1. Întreprinderea afiliată cu investiții străine Sanatoriul „Moldova” din or. Odesa

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Sanatoriului „Moldova” din or. Odesa, str. Posmitnogo 2, a fost recunoscut de partea ucraineană la 21.11.2003.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 671/2008, Întreprinderea afiliată cu investiții străine – 100% Sanatoriul ,,Moldova” din or. Odesa a fost inclusă în Lista bunurilor proprietate de stat supuse privatizării, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 945/2007. Comisia pentru desfășurarea concursurilor și negocierilor directe la privatizarea patrimoniului public, instituită de Guvern, a acceptat privatizarea Întreprinderii afiliate cu investiții străine – 100% Sanatoriul ,,Moldova”, or. Odesa, de către Î.C.S. ,,SDY-INVEST GRUP” S.R.L. la prețul de 73 300 000 lei cu achitarea în rate: 36 650 000 lei până la semnarea contractului de vânzare-cumpărare și 36 650 000 lei, în decurs de până la 2 ani de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, în tranșe egale, trimestrial, precum și alte cu obligații suplimentare.

După achitarea în bugetul de stat a sumei de 36 650 000 lei şi a impozitului privat în sumă de 733 000 lei, la 07.08.2008, Agenția Proprietății Publice şi Î.C.S. „SDYINVEST GRUP” S.R.L. au semnat contractul de vânzare-cumpărare ca complex patrimonial unic sub condițiile indicate expres în contract.

Din considerentul că Î.C.S. „SDY-INVEST GRUP” S.R.L. în calitate de cumpărător nu și-a onorat pe deplin obligațiile asumate în temeiul Deciziei Curții Supreme de Justiție din 26 octombrie 2011, contractul de vânzare-cumpărare nr. 17 din 07.08.2008 a fost rezoluționat, cu aducerea părților în poziția inițială. Decizia nu a fost recunoscută pe teritoriul Ucrainei și respectiv nu a fost pusă în executare. Actualmente, pe teritoriul Ucrainei, este în procedură litigiul privind recunoașterea patrimoniului respectiv ca proprietate a Republicii Moldova.

2. Sanatoriul „Moldova” din Truscaveț, Ucraina

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Sanatoriului „Moldova” din or. Truscaveț, str. Gorodisce, 12, a fost recunoscut de partea ucraineană la 14.06.2002. Conform informației din Registrul patrimoniului public și situației din 01.01.2019, Sanatoriul ,,Moldova” din Truscaveț dispune de 4 bunuri imobile cu suprafața totală de 15190,4 m², valoarea contabilă de 122751,1 mii lei. Suprafața terenului aferent este de 4,0952 ha și constituie proprietate a Ucrainei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 671/2008, Întreprinderea afiliată cu investiții străine – 100% ,,Sanatoriul-Moldova” din Truscaveț a fost inclusă în Lista bunurilor proprietate de stat supuse privatizării.

În condițiile actelor normative prenotate, Întreprinderea afiliată cu investiții străine – 100% ,,Sanatoriul – Moldova” a fost expusă de 2 ori la concurs comercial, dar nu a fost privatizată.

În același context, subliniem, că la data de 28.08.2020 a fost perfectat Raportul de audit privind activitatea Sanatoriului ,,Moldova” (or. Truskaveţ) pentru perioada 01.01.2017 – 30.06.2020, fiind elucidate multiple neconformități ce țin de organizarea evidenței contabile a întreprinderii, de efectuare și contabilizare a cheltuielilor etc.

Conform informației prezentate de Cancelaria de Stat, prin demersul din 22.02.2021, Î.A. „Sanatoriul „Moldova” (or. Truskaveţ) și-a reluat activitatea începând cu data de 26.10.2020.

3. Sanatoriul „Sănătate” din or. Sergheevca, Ucraina

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Sanatoriului „Sănătate” din regiunea Odesa, r. Belgorod-Dnestrovsc, or. Sergheevca, str. Lenin, 5, a fost recunoscut de partea ucraineană la 31.10.2002. După recunoașterea dreptului de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor sanatoriului „Sănătate”, patrimoniul acestuia, fără acordul Cancelariei de Stat, a fost transmis în arendă companiei ucrainene „Solodca mîti” S.R.L. din or. Kiev.

Transmiterea ilegală în arendă a bunurilor sanatoriului a fost contestată în judecată. Deși procesul de judecată și executarea deciziei instanței de judecată a durat circa 5 ani, Asociația Curativ-Sanatorială și de Recuperare a Cancelariei de Stat a obținut câștig de cauză.

După restituirea bunurilor sanatoriului „Sănătate” din posesia nelegitimă a companiei ucrainene „Solodca mîti” S.R.L., erau necesare mijloace financiare considerabile pentru restabilirea activității acestuia, de care bugetul de stat nu dispunea. Astfel, a fost propusă includerea sanatoriului în procesul de privatizare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 671/2008, Întreprinderea afiliată cu investiții străine – 100% ,,Sanatoriul – Sănătate” a fost inclusă în Lista bunurilor proprietate de stat supuse privatizării, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 945/2007. Aceasta a fost expusă de 10 ori la concurs comercial, însă nu a fost privatizată.

Întru evitarea îndatorării Sanatoriului (arenda pământului, plata pentru utilități, paza etc.), Î.S. ,,Medisan” din administrarea Cancelariei de Stat, a transmis bunurile acestuia în locațiune Î.I. ,,Gubernator”, însă situația economico-financiară a continuat să se înrăutățească. Astfel, la 02.06.2016, în privința Întreprinderii afiliate cu investiții străine – 100% ,,Sanatoriul – Sănătate”, Judecătoria Economică din regiunea Odesa (Ucraina) a intentat procedura de faliment/insolvabilitate.

Actualmente, Î.S. „Medisan” este în imposibilitate să gestioneze în mod efectiv patrimoniul Republicii Moldova, în condițiile în care activitatea de administrare curentă a Î.A. „Sanatoriul „Sănătate” este exercitată de un lichidator numit de către instanța de judecată a Ucrainei.

Conform informației din Registrul patrimoniului public, înscrisă în baza dării de seamă privind bunurile imobile proprietate de stat, Sanatoriul ,,Sănătate” din or. Sergheevca dispune de 6 bunuri imobile cu suprafața totală de 19887 m² și valoarea contabilă de 18789,4 mii lei. Suprafața terenului aferent este de 9,78 ha și constituie proprietate a Ucrainei.

Bunuri aflate în administrarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării

1. Baza de odihnă „Politehnic”, amplasată în оr. Zatoca, Belgorod- Dnestrovsc, reg. Odesa, Ucraina

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă ,,Politehnic” nu este recunoscut de către partea ucraineană, aceasta fiind inclusă în pachetul de negocieri privind recunoașterea drepturilor de proprietate. Universitatea Tehnică a Moldovei, în coordonare cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, a transmis, în baza contractului de locațiune din 03.12.2001, Baza de odihnă „Politehnic” întreprinzătorului particular din Ucraina, Natalia Zveaghințeva.

Contrar prevederilor contractului de locațiune, arendașul, după efectuarea unor lucrări de reparație și construcție, și-a înregistrat după sine dreptul de proprietate asupra patrimoniului Bazei de odihnă, concomitent schimbând denumirea acesteia din ,,Politehnic” în „Admiral”. Universitatea Tehnică a Moldovei urma să conteste acțiunile ilegale ale arendașului în instanțele de judecată ale Ucrainei.

2. Baza de odihnă „Dacia”, amplasată în s. Primorsc, r. Chilia, reg. Odesa

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor Bazei de odihnă „Dacia” a fost recunoscut de către partea ucraineană la 09.02.2006. Conform informației prezentate de USM, pe teritoriul bazei sunt amplasate 26 căsuțe din lemn, construite în anii 1965-1970, cu valoarea de 57599 lei, 21 căsuțe din lemn, construite în anul 1985, cu valoarea de 211942 lei și o cantină cu valoarea de 7055 lei. Terenul aferent bunului cu suprafața de 1,33 ha constituie proprietate a Ucrainei și este utilizat cu drept de arendă în baza contractului încheiat între Universitatea de Stat din Moldova și Consiliul sătesc Primorsc pe un termen de 49 de ani.

3. Baza de odihnă ,,Bugaz”, amplasată în or. Zatoca, str. Primorsc, 37, r. Belgorod-Dnestrovsc, reg. Odesa din gestiunea Universității de Stat din Moldova

Dreptul de proprietate al Republicii Moldova asupra bunurilor bazei de odihnă ,,Bugaz” nu au fost recunoscute. Din anul 2010 baza nu a activat, partea ucraineană neacceptând statutul de bază de odihnă.

Totodată, menționăm, că bazele de odihnă indicate nu se regăsesc în dările de seamă privind bunurile imobile proprietate publică a statului, prezentate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 675/2008.

Bunuri aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE)

1. Sediul Ambasadei Republicii Moldova în Ucraina, or. Kiev, str. Iagotinschi, 2

Actualmente, sediul constituie proprietate a Republica Moldova în temeiul contractului de vânzare-cumpărare. Nu sunt raportate litigii.

2. Sediul Consulatului Republicii Moldova în Odesa, str. M. Postmitnogo nr. 2/2 B, or. Odesa

Conform Hotărârii Guvernului nr. 294/2006, clădirea Consulatului Republicii Moldova la Odesa a fost înregistrată în registrele organelor competente ale Ucrainei ca proprietate a Republicii Moldova. Totodată, prin Hotărârea Guvernului nr. 142/2019, bunul imobil amplasat pe str. Posmitnogo nr.2/2 Б, aflat în administrarea MAEIE a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al statului și respectiv propus schimbului pe bunuri imobile proprietate privată – terenul aferent cu suprafața de 0,0397 ha şi construcția capitală cu destinație locativă, lit.„A”, cu suprafața de 402,2 m², cu anexele lit.„Б”, lit.„Г”, nr.1-3, amplasate pe str. Tinysta nr.6/4-А, or. Odesa. Această hotărâre nu a fost executată fiind abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 577/31.07.2020.

La data de 31.01.2020, Irina Rolemskaia (proprietarul bunurilor imobile vizate în procedura de schimb) a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani cerere de chemare în judecată împotriva MAEIE, Guvernului RM și APP cu privire la obligarea întreprinderii acțiunilor necesare și prescrise în Hotărârea Guvernului nr. 142/2019 și anularea Hotărârii Guvernului nr. 577/31.07.2020. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 23.10.2020, s-а admis integral cererea de chemare în judecată depusă de I. Rolemskaia.

În același context, subliniem, că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.04.2021 au fost admise apelurile Guvernului RM, MAEIE și APP împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din data 23 octombrie 2020. Astfel, a fost casată hotărârea și respinsă acțiunea I. Rolemskaia privind obligarea statului R. Moldova la efectuarea schimbului clădirii Consulatului RM în Odesa din str. M. Postmitnogo nr. 2/2B.

Cu referire la gestionarea patrimoniului din Ucraina, Agenția Proprietății Publice subliniază că întreprinde toate măsurile pentru protejarea proprietăților R. Moldova aflate în Ucraina. Drept rezultat, în anul 2020 Moldova nu a pierdut nici o proproprietate aflată în Ucraina și a reușit revendicarea dreptului asupra unor proprietăți cum ar fi: Î.S. ,,Cariera de piatră concasată din granit” din Pervomaisc, Î.S. ,,Cariera de pietriș și nisip din Cernăuți” ș.a.

#APP #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Doamnelor, domnilor, stimați cititori,

Cadoul meu de Paști este o nuvelă, prima pe care o public aici. V-o ofer cu bucurie, ca pe un ou de Paști; înăuntru îi veți descoperi pe Stelu și pe Mia, doi oameni pe care lumea i-a lepădat și care vor deveni, asa cum veti vedea, personajele unui mesaj de Înviere.

Și totuși, din viețile lor atât de pământene, atât de bătute de ploaie, se naște ceva ce nici ei nu înțeleg pe deplin.

Ar putea fi oricare dintre noi. Poate chiar sunt.

Sărbători binecuvântate!

Stelu număra stropii de ploaie de pe geamul tramvaiului, fascinat de traiectoriile lor.

Nu era nebun chiar dacă mintea îi rătăcea, număra pentru că altfel nu știa unde se termină el și unde începe restul lumii și granița asta, oricât de subțire, trebuia păzită.

Stropul unu se unea cu stropul doi și din ele se năștea al treilea, mai greu, mai hotărât, alunecând spre marginea geamului cu viteza unui adevăr pe care nimeni altcineva în tramvaiul acesta nu îl vedea.

Unu, unu, doi, trei, cinci, opt, treisprezece.

Fibonacci a descoperit șirul acesta în secolul al treisprezecelea și l-a botezat cu numele lui. Dumnezeu insă l-a folosit cu mult înaintea matematicianului, în spirala melcului, în petalele florilor, în coastele omului. Stelu, mai cu moț, îi gasise taina si în ploaie. Si aflase despre aceste numere magice înaintea oricui din acest vagon, dar “știutul” nu îl ajutase niciodată cu nimic concret în afară de faptul că îi dădea un motiv să privească stropii de pe geam în loc să privească oamenii.Ei erau complicați, ploaia nu!

Stropii se prelingeau pe geam precum oamenii pe care îi întâlnise în viața lui. Mai întâi bunicii, lenți, siguri pe ei, lăsând o dâră lungă și clară, de oameni care știau unde merg și care nu se grăbeau tocmai pentru că destinația le era cunoscută. Apoi părinții, mai grăbiți, deviind ușor spre stânga cum deviaseră și ei spre alte vieți, spre alte orașe, spre alte povești în care Stelu apărea doar ca personaj secundar. Apoi nevasta, cu dâra ei scurtă și bruscă, care se oprise dintr-odată în mijlocul geamului fără să ajungă nicăieri. Exact ca în viață! Și uite și elevii, mulți, mici, dispersați în toate direcțiile așa cum se împrăștie copiii când sună clopoțelul. Directorul, cel care l-a anunțat că e dat afară din învățământ pentru “comportament inadecvat” e o singură linie dreaptă, verticală, care tăiase totul în cale și apoi dispăruse.

Și uite-i acum pe toți, bunici, părinți, nevastă, elevi, director, alunecând împreună spre marginea de jos a geamului, acolo de unde nu se mai întoarce nimeni.

Pe obrajii lui cineva își făcuse de cap.

Un pictor nebun sau poate vreo ursitoare amăgită de vreun șarlatan de cartier, cineva îi tatuase natural irizații vineții, roz și chiar albastre, fără ac și fără cerneală. Să porți pe obraji un albastru ca de Voroneț e semn divin, asta o știe oricine a văzut mănăstirea și a înțeles că acea culoare n-a ieșit din mâna omului. Numai că la Stelu irizațiile astea erau ale pământului, nu ale cerului. Via bunicului din Ostrov intrase în el încă din adolescență și refuzase să mai iasă. Rămăsese acolo, în obraz, fidelă, cum rămâne pământul bun în omul care l-a iubit fără să ceară nimic înapoi.

Treizeci de ani îl băuse Stelu pe Dumnezeu. Și Dumnezeu, ca orice iubit adevărat care nu pleacă chiar dacă îl alungi, îi pictase pe obraji ce iubea Stelu mai mult; sângele Domnului. Licoarea care fusese strugure și devenise vin, și devenise rugăciune și devenise chin, și devenise apoi, după treizeci de ani și vreo două case, tot ce mai rămăsese din el.

Acum nu mai bea. Trupul îi știa pe amândoi, si pe cel care băuse și pe cel care renunțase, și uneori cei doi se certau noaptea, când nu era nimeni care să îi despartă.

Din buzunarul hainei ieșea colțul unei hârtii. Și pe hârtie, cu același pix cu care nota numerele, scria mereu același lucru: REZOLV PROBLEME!

Orice problemă! Gratis!

Nu cerșea. Asta era esențial. Nu întindea palma, nu invoca nici copii bolnavi, inundații sau neveste plecate, deși nevasta plecase, dar asta era altă problemă și o rezolvase după metoda lui, o transformase în număr și o lăsase să alunece pe geam. Acum oferea un serviciu. Oamenii au probleme, toți avem; de bani, de sănătate, de acoperișuri, de copii plecați, de inima albastră și de Dumnezeu absent. El le asculta și le rezolva. Nu pe toate. Dar mai multe decât credeau ei că pot fi rezolvate. Și nu pentru bani, deși dacă îi dădeau nu refuza, ci pentru că altfel numerele din cap nu aveau unde să se ducă și îl dureau fizic, ca un dinte stricat pe care nu îl poți ignora. Păi, tu stii cum e să-ti joace numerele-n cap? Vârsta, banii, copiii, amorul, taxele și impozitele, toate astea sunt numere. Chiar si sexul, tot despre numere e!

Tramvaiul scârțâi la o curbă și Stelu văzu că intrase în cartierul Meseriilor.

Străzile se îngustau, firmele luminoase se schimbau. Lumina felinarelor devenea mai rară și mai galbenă, e lumină d-aia care nu vrea să vadă prea mult primprejur. Știa cartierul. Venea de câteva ori pe săptămână la restaurantul meseriașilor.” La Matache” îi zicea toată lumea, deși Matache murise acu’ doișpe ani și altul ii luase locul, dar numele îi rămăsese așa cum rămân împietrite cârciumile care au văzut destule ca să nu mai aibă nevoie să se schimbe.

Acolo își făcea veacul pentru că acolo oamenii aveau probleme cu banii și cu frica. Si problemele concrete cu bani și cu frică sunt cele mai ușor de rezolvat dacă știi să numeri. Meseriașii îl lăsau în pace, nu îl iubeau, nu îl invitau, dar îl tolerau asa cum tolerezi un câine de cartier care nu mușcă și nici nu latră prea tare.

Coborî din tramvai.

Ploaia îl primi fără ceremonie. Era Vinerea Mare și parcă mai mulți păcătoși erau la cârciumă decât la biserică. Nu că ar fi vreo acuză, oamenii au motivele lor și Dumnezeu le știe pe toate, ci pentru că explică de ce restaurantul La Matache era plin în seara aceea și de ce clopotele băteau în gol undeva în dealul de deasupra cartierului, fără să audă nimeni cu adevărat. Meseriașii veniseră pentru că Vinerea Mare e zi în care stai cu “ai tăi”, iar pentru ei “ai lor” erau cei de la masă, nu cei de la altar. Stelu venise pentru că La Matache era singurul loc din cartier unde era primit cu numerele lui cu tot și cu mintea ciorchine încă atârnată în viile Ostrovului.

Înăuntru La Matache mirosea a fasole fiartă și a lumânări, a vin vărsat, de butoi, și a oameni care muncesc cu mâinile și care nu se scuză pentru asta. Pe mese ardeau lumânări de priveghi, cică Vinerea Mare cere asta, lumânare și tăcere, și amintirea că ceva măreț s-a întâmplat azi, dar cu două mii de ani în urmă, chiar dacă nimeni dintre meseriașii ăștia nu mai știe exact ce. Lumina le cădea oblic pe fețe, jumătăți luminate, jumătăți în întuneric, nimeni întreg, nimeni complet ascuns, parcă sacrul nu mai cobora din cer, ci ieșea direct din oameni.

Habar n-aveau meseriașii că lumina aceea oblică, joasă, lovind obrazul pe jumătate și lăsând cealaltă jumătate în întuneric era celebrul clar-obscur al unui maestru italian care îl descoperise cu patru sute de ani în urmă și pe care îl pusese în tablourile lui cu îngeri și cu desfrânate. Și nici nu știau că sacrul nu coboară din cer în lumină albă și uniformă, ci iese din întuneric, că apare exact acolo unde nu te aștepți, pe jumătatea de față a unui om obișnuit, pe mâinile unui meseriaș, pe obrazul unei femei pe care lumea o socotește pierdută. Mâinile pe care maestrul le picta erau mâini de oameni ai străzii, bătătorite, imperfecte, cu unghii negre de muncă. Si poate tocmai de aceea erau mâini divine.

Stelu intră și se așeză în colțul lui, colțul acela din stânga, de unde vedea toată sala fără să fie văzut. Comandă un ceai și scoase hârtiile.

La masa din mijloc, un bărbat lat în umeri, cu mâini ca două lopeți, ridică ochii spre el și întoarse capul. Îl știa. Îl mai văzuse de câteva ori.

Dar în seara asta, mai era altcineva la masă, un necunoscut.

Un bărbat gras, cu cravată, cu degetele pline de inele care nu se potriveau cu nici o meserie concretă. Îl văzuse pe Stelu din prima secundă și îl citise imediat; “un nimeni, un atârnător, un om de dat afară când deranjează”, probabil că așa a gândit.

– Auzi, mă, tu rezolvi probleme, huh? Ți s-a dus buhul!

Stelu ridică ochii de pe hârtii.

– Rezolv, da!

– Ia, mă, atunci rezolvă și asta. Bărbatul cu inele scoase un telefon și îl puse pe masă.

– Nevastă-mea zice că am cheltuit mai mult decât am câștigat luna asta. Eu zic că nu. Cine are, mă, dreptate?

Stelu luă telefonul. Privi numerele. Număra deja înainte să fi terminat de privit.

– Nevastă-ta! spuse după un minut.

Tăcere.

– Ce? Păi, cum așa?

– Nevastă-ta are dreptate. Ai cheltuit cu trei sute douăzeci de lei mai mult decât ai câștigat. Dacă vrei să-ti arăt unde, îți arăt.

Bărbatul cu inele se înroși. Nu frumos, nu dramatic! Se înroși urât, de la gât în sus, cum se înroșesc oamenii când adevărul îi prinde cu martori.

– Du-te, bă, de-aici! Auzi, rezolva el probleme! spuse. Și chemă chelnerul, nervos.

– Scoate-l afară pe ăsta, că ne incurcă!

Stelu strânse hârtiile metodic, fiecare la locul ei. Se ridică.

Și atunci simți nu furie, nu umilință, ci ceva mai rău decât amândouă. Irizațiile vineții de pe obraji, albastrul acela de Voroneț, podgoriile bunicului, simți cum se strâng, se închid, se transformă în ceva uscat și mort, ca via după îngheț. Ca și cum singurul loc din lume în care Stelu mai era “cineva” tocmai murise în el.

Chelnerul era tânăr și îi era frică de bărbatul cu inele mai mult decât îi era milă de Stelu. Veni la masă și spuse, fără să îl privească:

– Vă rog frumos!

Se ridică. Nu spuse nimic. Numărul era corect, nevastă-sa avea dreptate și asta rămânea adevărat indiferent ce credea “inelatul”.

Ieși.

Ploaia îl primi fără să îl întrebe nimic. Se opri și privi înapoi spre geamul restaurantului.

Înăuntru, lumânările ardeau. O femeie cu părul strâns turna vin, gestul acela rotund, vechi, vinul roșu devenind aproape negru în lumina lumânării. Inelatul râdea în gura mare.

Stelu întoarse spatele și atunci o văzu pe Mia.

Stătea la câțiva metri, cu spatele la zidul de lângă restaurant, și nu se mișca. Nu se ferea de ploaie, fie se obișnuise, fie nu mai conta.

Nu era frumoasă în nici un fel pe care lumea să îl fi votat.

Corpul ei era o adunătură de compromisuri pe care natura le făcuse fără să o consulte, șolduri prea late, umeri prea strâmți, picioare care nu se hotărâseră exact cum să se așeze sub greutatea ei. Un corp care părea că a fost început de cineva și terminat de altcineva

Doar sânii erau armonioși!

Păreau opera unui al treilea care știuse exact ce face. Drepți, egali, cu o greutate care sfida discret legile fizicii, parcă aveau arcuri înăuntru, cum spuneau clienții, deși nici unul nu găsise vreodată cuvintele exacte și toți ajungeau la metafore mecanice pentru că altfel nu știau cum să descrie alcătuirea care ținea de cu totul altceva decât de fizica.

Mia Țâțe Drepte era numele de scenă al unei nefericite despre care toți clienții spuneau că aduce fericire si ușurare chiar și în câteva secunde.

Mia habar nu avea ce le oferea cu adevărat.

Știa că trupul ei singur nu ar fi explicat nimic. Știa că bărbații care-i treceau muntele nu veneau pentru ce credeau ei că vin, pentru zbânț. Ci veneau pentru că purtau înăuntru un înger captiv, câte o rușine sau o frică, sau o singurătate atât de veche că devenise parte din ei și nu o mai simțeau decât noaptea. Veneau la ea și acel ceva ieșea în câteva minute, o oră, și plecau mai ușori, nu mai buni, nu transformați, doar mai ușori, cum ești mai ușor după ce plângi chiar dacă nu știi de ce ai plâns.

De aceea, pe toți ușurații ea îi numea îngeri.

Nu din naivitate. Nu din povestea frumoasă pe care și-o spune omul ca să doarmă noaptea. Nu, ci pentru că înțelesese ceva pe care nu putea să îl formuleze dar îl simțea în fiecare dintre ei, că sunt slabi, că sunt nefericiți, că sunt singuri în feluri pe care soțiile lor nu le văd și prietenii lor nu le aud. Că sunt, în fond, exact ca ea. Exact ca Mia. Cu singura diferență că ea nu îi umilea. Nu îi judeca. Nu îi compătimea. Îi primea. Și primirea asta, simplă, caldă, fără condiții, asta elibera îngerul din ei, îngerul acela mic și speriat pe care îl purtau închis de ani și care nu știuse până atunci că poate ieși.

Credea în Dumnezeu cu simplitatea cu care credea în ploaie. Fără teologie, fără îndoială, fără nevoie de dovezi. Dumnezeu era acolo cum era și ploaia uneori; deranja, dar era.

Acum stătea în ploaie cu un carnețel mic în mână și cu frica în stomac. Frica aceea precisă, cu adresă și orar, a omului care știe că vine cineva și că sosirea aceea nu e bună. Peștele îi spusese că a furat. Că banii nu se adunau. Că va veni să îi explice cum nu se fură de la el.

Peștele nu era înger. Asta o știa sigur.

– Rezolv probleme, spuse o voce lângă ea.

Întoarse capul.

Mia privi hârtia. Privi obrajii, privi ochii unui om care a văzut destule ca să nu se mai mire de nimic și tocmai de aceea vede tot.

– Chiar orice? întrebă.

– Orice care se poate număra!

Ea deschise carnețelul și i-l întinse.

Stelu luă carnețelul și sfredeli numerele.Ochii lui alunecau pe cifre cum aleargă degetele unui orb pe o față cunoscută, găsind singuri adevărul ascuns în adunare și scădere.

– Ai câștigat două sute de lei mai mult decât scrie el, spuse după treizeci de secunde.

– Nu tu ai furat! El a numărat greșit sau a vrut să numere greșit. Nu e același lucru, dar rezultatul e același pentru tine.

Mia îl privi lung.

– Poți să scrii asta? Să am pe hârtie?

– Pot!

Se întoarseră amândoi spre geamul restaurantului, fără să se înțeleagă, ca și cum geamul acela era singurul birou disponibil pe strada aia. Stelu scoase pixul și scrise pe spatele uneia dintre hârtiile lui, cu geamul ca suport, cu stropii de ploaie alunecând între mâna lui și lumânările dinăuntru.

– Știi că niciun număr nu există singur?” spuse Stelu, fără să ridice pixul de pe hârtie.

– Stii că fiecare e suma celor două dinaintea lui. Fără ele, noul numar nu există. Apare din ele și dispare în cele care vin după.

Stelu termină de scris și privi hârtia o clipă. Afară ploaia cădea în același șir vechi, neschimbat.

– Soțul meu m-a jucat la cărți,spuse Mia deodată. Ca și cum hârtia cu numerele corecte îi dăduse voie, în sfârșit, să spună și ce nu se putea număra.

– Și a pierdut! La Matache, acum trei ani. A jucat toată noaptea și când n-a mai avut nimic, a pus și ce n-avea. M-a pus și pe mine.

Stelu privi spre geam. Înăuntru, la masa lui, “inelatul” își lua altă porție de râs.

– Acum el e stăpanul meu, spuse Mia.

Stelu privi spre geam. Același bărbat, același râs, același inelat!

Ploaia cădea, Mia a continuat:

– Al meu a murit la o lună după. De inimă sau de rușine. Nu știu care a venit prima.

– Și tu? intrebă Stelu.

– Eu am zis că plătesc datoria!

Pauză.

– Dar el tot adaugă. Câte ceva în fiecare lună , o dobândă, o penalizare, ceva. Ca să nu se termine niciodată.

– Și plătești!

Nu era întrebare. Era constatare.

-Trupul îl ia el, spuse Mia simplu, sufletul e al meu.

Stelu puse pixul în buzunar. Număra involuntar, datoria, anii, suma. Dar suma nu se închidea. Era un număr acolo care nu intra în nici un șir, care nu asculta de nici o regulă.

Era pentru prima oară când Fibonacci îl lăsase singur.

Si prima dată când a înțeles de ce fusese dat afară în seara aceea.

Stelu privi spre geamul restaurantului. Înăuntru, patronul de la Matache stătea la masa lui cu paharul plin. Îngerii Miei beau la mesele lor. Ea plătea afară în ploaie o datorie care nu fusese a ei.

Nu spuse nimic. Nu era nimic mai adevărat decât tăcerea aceea, era singurul răspuns corect.

Mia scoase din buzunar o bucată de pâine învelită într-o hârtie. O rupse în două și îi întinse lui jumătate.

Stelu luă pâinea. Mâncă.

Mia ridică sticla și bău un strop mic, cu ochii închiși și fața spre ploaie, ca într-o rugăciune pe care nu o știa pe dinafară dar pe care o simțea pe dinăuntru de când se știa.

Ieșiră.

La colțul străzii Mia se opri și ii întinse sticla fără să spună nimic. El o luă. Bău un strop, primul după mult timp. Atât de mic încât trupul nici nu apucă să îl recunoască.

Mia plecă spre noaptea ei.

Stelu puse sticla jos, lângă zid, cu grijă.

Porni si el spre stația de tramvai.

Clopotul bătea undeva în deal, prin ploaie.

Și atunci a inteles. Nu din cărți, nu din numere, ci din tăcerea aceea de lângă geam. Că există o singură datorie pe care n-o poți număra și n-o poți refuza, datoria altuia plătită cu trupul tău. Că asta făcuse Mia. Că asta făcuse, cu două mii de ani înaintea ei, Altcineva.

Că asta e Învierea.

Unu, unu, doi, trei, cinci.

Șirul nu se termina niciodată. Din jertfă ieșea viață, din viață alt număr, și din acela altul, înainte, mereu înainte, exact cum știuse Dumnezeu înaintea lui Fibonacci și cum știuse Fibonacci înaintea lui Stelu.

Și cum știuse Mia înaintea tuturor.

SERGIU TOADER | București, România

#nuvela #toader

Bani.md

Toate știrile