Krasnoselskii aruncă bomba. Cine va plăti datoria de 7 miliarde USD a enclavei separatiste?

Volumul gazelor livrate în Transnistria se va menține. Prețul deocamdată nu a fost discutat cu Moscova, dar Tiraspolul este gata să achite datoria la gaz de 7 miliarde USD, potrivit unui interviu acordat agenției de presă ruse Ria Novosti de către liderul nerecunoscutei republici, Vadim Karsnoselskii.

”Prețul pentru gazele care urmează să fie livrate nu a fost discutat cu Moscova. Exportul de gaze va rămâne același, dar prețul va fi discutat la negocierile care urmează să aibă loc”, a declarat Krasnoselskii.

Potrivit liderului enclavei din stânga Nistrului, Tiraspolul nu se va dezice de datoria la gaz și este gata să o achite. ”Este poziția noastră, noi suntem gata să achităm orice sumă. Nu va fi achitată într-o zi sau un an. Este un proces de lungă durată. Important e că există acceptul din partea noastră”.

Anterior, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu declara că nu este corect ca cetățenii din dreapta Nistrului să achite datoria la gaz formată în stânga Nistrului, regiune care nu este controlată de autoritățile de la Chișinău.

În prezent, datoria regiunii din stânga Nistrului pentru gazul rusesc depășește 7 miliarde USD sau cât tot PIB-ul ţării, adică tot ce produce economia Moldovei într-un singur an. Specialiştii în domeniu afirmă că dacă gigantul rus Gazprom dorea cu adevărat recuperarea acestor datorii, atunci o făcea. Periodic gigantul rus atacă Moldovagaz în instanțele de arbitraj internațional unde obține câștig de cauză. Este mai degrabă o procedură necesară pentru a lua de pe umerii Gazprom eventualele probleme de ordin contabil şi fiscal pe teritoriul Rusiei create de aceste restanţe.

În acelaşi timp, experţii nu exclud însă că problema recuperării datoriilor a fost şi este utilizată de Gazprom şi Rusia pentru a face presiuni asupra conducerii Republicii Moldova, astfel încât aceasta să accepte, de exemplu, renunţarea la vectorul european sau, cel puţin, la proiectele energetice comune cu UE.

#gaz #datorie #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.