Miliardarii ruși Friedman și Timchenko pierd procesul împotriva sancțiunilor impuse de UE

Miliardarii ruși Mihail Friedman și Ghenadi Timchenko au pierdut în instanță procesul împotriva sancțiunilor Uniunii Europene, conform unei decizii recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg, scrie Reuters.

Friedman și Timchenko, plasați pe locurile 10 și 6 în clasamentul celor mai bogați ruși conform Forbes pentru anul 2024, cu averi de 13,1 miliarde dolari și respectiv 23,4 miliarde dolari, au contestat cerința Consiliului UE de a-și declara resursele economice în țările UE, în cadrul sancțiunilor impuse ca urmare a „operațiunii speciale” militare ruse în Ucraina. Curtea a respins argumentele lor, subliniind că „nevoia de a combate mecanismele juridice și financiare care facilitează ocolirea măsurilor restrictive justifică aceste cerințe.”

Pe lângă Friedman și Timchenko, soția lui Timchenko, Elena, și partenerii lui Friedman, Petr Aven și German Khan, au contestat decizia Consiliului UE, afirmând că acesta a depășit competențele sale prin impunerea cerințelor de declarare a activelor. Totuși, Curtea a considerat că Consiliul UE nu a depășit competențele sale și că nu a intervenit în competențele statelor membre ale UE, care își păstrează dreptul de a stabili natura și responsabilitatea pentru încălcarea sancțiunilor.

Friedman și Aven au fost supuși sancțiunilor personale ale UE în februarie 2022, iar motivele incluzerii lor în lista de sancțiuni au fost legate de legăturile lor cu administrația lui Vladimir Putin și influența lor politică. În mai 2022, aceștia au contestat sancțiunile la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Pe 10 aprilie 2024, Curtea a anulat sancțiunile personale impuse lui Friedman și Aven, dar aceștia sunt încă sub sancțiuni, deoarece au fost incluși în lista actualizată a sancțiunilor în martie 2023.

În august, autoritățile UE au respins cererea lui Friedman de a ridica toate sancțiunile restante, fără a oferi explicații suplimentare. Timchenko, care a contestat sancțiunile în iunie 2022 și a cerut și despăgubiri de 1 milion de euro pentru prejudiciul suferit, a văzut cererea sa respinsă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în septembrie 2023.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sanctiuni #proces #miliardari

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova a importat, în 2024, 32.015 anvelope pentru utilaje agricole şi forestiere, iar în primele cinci luni din 2025 alte 15.676 bucăţi, arată un studiu semnat de economistul Iurie Rija. Extrapolat pe întregul an, ritmul actual ar putea egala sau chiar depăşi nivelul din 2024, confirmând cererea constant ridicată din sectorul agricol şi silvic.

Dacă în ianuarie 2024 o anvelopă costa, în medie, 2.980 lei, în ianuarie 2025 preţul a scăzut la 1.581 lei. Tendinţa s-a repetat în aprilie (1.112 lei vs. 2.836 lei). În ansamblu, valoarea importurilor pe ianuarie-mai 2025 (29,3 mil. lei) reprezintă doar 36,5 % din totalul de 80,1 mil. lei din 2024, deşi cantitatea este comparabilă. Rija explică scăderea prin trecerea la modele mai ieftine, presiunea concurenţei şi reconfigurarea logisticii.

Din punct de vedere al țării de proveniență a importurilor Turcia domină cu 44 % din volum (21.021 buc.) şi 53 % din valoare (58,2 mil. lei); preţ mediu stabil, ~2.770 lei/buc, China – 25 % din importuri, dar doar 12 % din valoare; preţ mediu prăbuşit în 2025 la 654 lei/buc și India, Ucraina şi România completează Top 5; împreună, cele cinci ţări acoperă 90 % din cantitate şi 88 % din valoare.

Totodată, Cehia livrează anvelope premium (preţ mediu peste 6.900 lei), iar în 2024 din Spania au fost importate seturi ultra-scumpe (24.900 lei/buc.), sumă care a revenit la normal în 2025.

Din cele 74 de companii importatoare, AGROPIESE TGR GRUP SRL asigură 38 % din volum şi 30 % din valoare. INTRP IND CHIVIRIGA VITALIE aduce doar 14 % din anvelope, dar aproape 29 % din valoare, semn că mizează pe produse premium. Primele şapte firme reprezintă peste 80 % din importuri, configurând o oligopolizare a pieţei.

În concluzie, Rija spune că: „Cererea rămâne elevată şi sezonieră, cu vârfuri înainte de lucrările de primăvară şi toamnă, iar scăderea preţurilor reflectă migrarea spre modele mai accesibile şi ofensiva furnizorilor asiatici. În același timp, importatorii moldoveni sunt dependenţi de un grup restrâns de ţări şi de câţiva importatori mari expune sectorul la riscuri logistice şi de preţ”.