Moldova speră la gazul de peste Prut, dar România tot mai dependentă de Gazprom. Producția internă s-a redus cu 20%

Ultimele tranzacţii cu gaz pe bursa CEGH de la Viena, referinţa de preţ pentru România, s-au închis la un preţ de 72 de euro pe MWh. La această valoare, punga de gaze de 200 de miliarde de metri cubi care zace pe fundul Mării Negre poate fi evaluată la peste 150 mld. euro. Anul trecut, aceeaşi rezervă valora circa 20 de miliarde de euro. Aprecierea fără precedent a gazului natural nu a adus vreun beneficiu României, în contextul în care această bogăţie zace blocată de circa trei ani într-un haos legislativ.

Potrivit informaţiilor publice, zona economică românească a Mării Negre ar avea rezerve de 200 de miliarde de metri cubi, cantitate care ar putea acoperi consumul naţional pentru următorii 20 de ani. Consumul aproximativ de gaze al României este de circa 10 miliarde de metri cubi. Din această pungă de gaze, circa 80 de miliarde de metri cubi sunt în blocul Neptun Deep, gestionat acum de OMV Petrom şi de Romgaz, după ce compania de stat a ajuns la un acord cu americanii de la ExxonMobil pentru preluarea participaţiei de 50% pe care aceştia o aveau în proiect.

Modificarea până la finalul anului a Legii Offshore este esenţială pentru extracţia gazului natural din proiectul Neptun Deep. În contextul unui declin abrupt al producţiei de gaze naturale domestice, considerăm că gazul din Marea Neagră este soluţia pentru asigurarea independenţei energetice a României“, spun, din nou, reprezentanţii OMV Petrom în raportul pentru al treilea trimestru prezentat recent la Bursă, citat de Ziarul Financiar.

Gazul natural a avut o evoluţie spectaculoasă în ultimul an, redresarea economiilor europene postpandemie şi cererea de resurse care a însoţit acest fenomen depăşind cu mult posibilităţile de producţie ale blocului.

Astfel, de la o medie de tranzacţionare de 8,8 euro pe MWh în al treilea trimestru al anului trecut, gazul a ajuns la circa 40 de euro pe MWh pentru perioada similară a anului acesta. În prezent, tranzacţiile pe bursa de gaze CEGH de la Viena, referinţa de preţ pentru tranzacţionarea gazului românesc, se încheie la 72 de euro pe MWh. La aceste niveluri de preţ, punga de gaze de 200 de miliarde de metri cubi din Marea Neagră valora anul trecut circa 20 mld. euro pentru ca acum, întreaga cantitate, să poate fi estimată, la un calcul simplu, la peste 150 mld. euro.

În linii mari, factorul de extracţie în cazul gazului natural este de circa 70%, dar este posibil ca acest procent să se mai schimbe odată cu avansul tehnologiei.

Aceste cifre sunt însă doar pe hârtie, în contextul în care gazul din Marea Neagră este blocat de circa trei ani de zile într-un haos legislativ. Mai departe, România preferă să importe tot mai mult gaz rusesc, mai ales în contextul în care producţia locală a scăzut cu circa 20% în ultima decadă.

Autoritățile Republicii Moldova au declarat că vor să diversifice sursele de aprovizionare cu gaze pentru a reduce din dependența de Gazprom. În acest sens a fost construită și conducta Iași – Ungheni – Chișinău. Autoritățile moldovenești au devenit mai vocale în contextul crizei gazelor prin care a trecut țara. La 1 noiembrie Moldovagz a reușit să prelungească pe o perioadă de cinci ani contractul de livrare a gazelor cu condiția auditării datoriei companiei moldovenești față de concernul rus. Gazprom invocă o datori de 709 mil. USD.

#Marea Neagră #gaz #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Intermediarii profită în timp ce țițeiul rusesc găsește rute indirecte către piața europeană, susțin politicienii și oamenii din industrie, citați de politico.eu.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că dependența Europei de petrolul și gazele rusești „aparține trecutului”.

Dar alții, de la înalți oficiali ucraineni la europarlamentari și persoane din industrie, spun că acest capitol al istoriei nu s-a încheiat.

Cantități semnificative de hidrocarburi rusești, în special de petrol, continuă să fenteze sancțiunile și pe piața europeană, spun aceștia, obținând bani care finanțează mașinăria de război a lui Vladimir Putin.

Este cunoscut faptul că petrolul brut e dificil de urmărit pe piețele globale. Acesta poate fi ușor combinat cu alte transporturi în țările de tranzit, creând efectiv un lot mai mare de petrol ale cărui origini nu pot fi determinate. Procesul de rafinare, necesar pentru orice aplicație practică, elimină, de asemenea, orice urmă a originii materiei prime.

O rețea complexă de companii de transport maritim, care poartă steaguri ale unor jurisdicții offshore insesizabile, adaugă un strat suplimentar de mister; unele au fost acuzate că ajută Rusia să ascundă originea exporturilor sale de țiței folosind o varietate de mijloace.

UE a interzis în mare parte combustibilii fosili ruși de la declanșarea invaziei încoace, cu excepții pentru cantități limitate de țiței prin conducte, gaze prin conducte, gaze naturale lichefiate (GNL) și produse petroliere.

Rute spre Europa

Dar volume mari de țiței rusesc – o sursă de venituri mai mare decât gazele – sunt încă expediate pe piețele globale, ceea ce îi face pe unii experți să suspecteze că acestea ajung pe piața europeană pe ușa din spate.

„De la introducerea sancțiunilor, volumele de țiței pe care Rusia le exportă au rămas mai mult sau mai puțin constante”, a declarat Saad Rahim, economist-șef al firmei globale de tranzacționare a mărfurilor Trafigura. „Este posibil ca petrolul rusesc să fie vândut în continuare către UE și națiunile occidentale prin intermediari.”

O rută potențială către Europa este prin Azerbaidjan, care se învecinează cu Rusia și este punctul de plecare al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), operată de BP. Portul Ceyhan, din Turcia, este un important centru de aprovizionare din care se expediază țițeiul către Europa; de asemenea, primește cantități mari din Irak prin conducta Kirkuk-Ceyhan.

François Bellamy, un europarlamentar francez și membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European, a exprimat suspiciuni cu privire la această rută într-o întrebare recentă adresată Comisiei. Datele arată că Azerbaidjanul a exportat cu 242.000 de barili pe zi mai mult decât a produs între aprilie și iulie anul trecut, a spus el – o marjă mare față de producția internă, care a fost de 648.000 de barili pe zi luna trecută și care este în declin pe termen lung, potrivit cifrelor ministerului.

„Cum poate o țară să își diminueze producția și să își crească exporturile în același timp? Există ceva complet inconsecvent în cifre, și această inconsecvență creează suspiciuni că sancțiunile sunt eludate”, a declarat Bellamy.

În același timp, însă, Turcia și-a dublat anul trecut importurile directe de petrol rusesc și a refuzat să impună sancțiuni asupra țițeiului rusesc, în ciuda faptului că a oferit simultan sprijin militar și umanitar Ucrainei.

Centrul finlandez pentru cercetare în domeniul energiei și al aerului curat (CREA) a avertizat la sfârșitul anului trecut că „o nouă rută pentru petrolul rusesc către UE apare prin Turcia, o destinație în creștere pentru țițeiul rusesc”, unde acesta este rafinat în produse petroliere care nu fac obiectul sancțiunilor, fiind vândut mai departe.

„Avem suficiente dovezi că unele companii internaționale cumpără produse de rafinare realizate din petrol rusesc și le vând mai departe în Europa”, a declarat Ustenko, consilierul lui Zelenski. „Este complet legal, dar complet imoral. Doar pentru că este permis, nu înseamnă că nu trebuie să facem nimic în această privință.”