Noua Zeelandă intră din nou în carantină, din cauza unui singur caz de COVID. Școlile și întreprinderile - închise

Prim-ministrul din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern, a anunțat măsura de carantină pentru națiune, după ce un nou caz de coronavirus a fost raportat în cel mai mare oraș al său, Auckland.

Astfel, toată Noua Zeelandă va fi blocată timp de trei zile începând de miercuri, în timp ce Auckland și Coromandel, un oraș de coastă în care persoana infectată și-a petrecut timpul, vor fi blocate timp de șapte zile.

Impunând cele mai dure reguli de blocare de nivelul 4, școlile, birourile și toate întreprinderile vor fi închise și vor fi operaționale doar serviciile esențiale.

“Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ieși cât mai repede de acest lucru este să mergem cu greu”, a declarat Ardern într-o conferință de presă. „Am luat decizia pe baza faptului că este mai bine să începem cu măsuri drastice și să relaxăm, mai degrabă, decât să avem virusul și să-l vedem cum se mișcă repede”, a spus ea.

Ardern a declarat că autoritățile presupuneau că noul caz este o infecție cu variantă delta, deși acest lucru nu a fost confirmat. Pot exista și alte cazuri, a spus ea. Ultimul caz comunitar raportat de Covid-19 în Noua Zeelandă a fost în februarie.

Noua Zeelandă a urmat o strategie dură și timpurie care a ajutat-o să elimine practic Covid-19 pe plan intern, permițând oamenilor să trăiască fără restricții, deși frontierele sale internaționale rămân în mare parte închise.

Țara a raportat aproximativ 2.500 de cazuri confirmate de coronavirus și 26 de decese asociate. Dolarul din Noua Zeelandă sa prăbușit la anunț, scăzând cu 1,5% la 0,6926 dolari după anunțarea blocării.

Vestea a venit cu o zi înainte ca Banca de rezervă din Noua Zeelandă să devină prima bancă centrală dintre țările dezvoltate care a ridicat ratele dobânzii de la pandemie, pe măsură ce economia crește.

#noua zeelanda #carantină #coronavirus

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.