Oleg Babii, un moldovean din Rîbnița, Republica Moldova, cel mai important businessman din domeniul metalurgic, a dezvoltat în România o rețea de firme care țin în viață uzinele din Transnistria ce alimentează cu valută regimul de la Tiraspol, potrivit unei investigații realizată de ziarul Libertatea.

Oleg Babii este un important om de afaceri, unul dintre principalii jucători de pe piața produselor metalurgice din Republica Moldova. Mai exact din regiunea separatistă prorusă Transnistria.

Afacerile lui Babii se învârt în jurul Uzinei Metalurgice și al Fabricii de Ciment din Rîbnița, funcționarea lor fiind strâns legată. Oleg Babii a fost director general, iar din 2015, el și tatăl său, Piotr Babii, au devenit reprezentanții grupului de acționari ai Fabricii de Ciment.

În anul 2013, Oleg Babii a fondat, la Rîbnița, firma BPM-Trade. De ceva vreme, BPM-Trade a intrat în legalitate, mutându-și sediul social la Chișinău. Prin această companie sunt valorificate produse metalurgice laminate, ciment, beton și alte bunuri fabricate în cele două uzine transnistrene.

Inițial, BPM-Trade avea adresa la Rîbnița, într-o clădire a statului transnistrean unde mai erau înregistrate câteva companii fondate de tatăl lui Oleg, Piotr Babii: BPM-Plus, BPM-Stroy, BPM-Ciment Grup și Cement Invest Group. De altfel, acronimul BPM provine de la numele Babii Piotr Mihailovici, un apropiat al regimului de la Tiraspol.

În 2014, Oleg Babii trece Prutul și își dezvoltă afacerile în România, înființând, împreună cu moldoveanul Radomir Șeremet, firma Moldsteel Trading SRL. După doar o lună, este cooptat ca asociat și românul Vasile Tamba, iar denumirea firmei este schimbată în Moldmetal Trading SRL.

Radomir Șeremet a fost șef serviciu control intern la Mechel (Ductil Steel Buzău), este legat de rușii care au contribuit la devalizarea COS Târgoviște (oțelărie care a fost în portofoliul companiei rusești Mechel) și deține mai multe afaceri în Republica Moldova alături de cetățeni ruși.

Cei trei au dezvoltat o rețea de firme formată din T&T Eurogroup SRL (fondată de Vasile Tamba în 2004), MMS Minerals & Metals Solutions SRL (înființată în 2012, deținută de Radomir Șeremet și Cristina Golubcova din Rîbnița), Shinkansen Assets Management SRL (deschisă în 2021 de Oleg Babii și Radomir Șeremet) și Moldmetal Trading, toate funcționând la aceeași adresă și cu scopul de a ține în viață uzinele din Rîbnița.

Moldmetal Trading SRL și MMS Minerals & Metals Solutions SRL dețin, la Holboca, în județul Iași, la 30 de kilometri de granița cu Republica Moldova, și un centru logistic de depozitare, încărcare-descărcare și transport feroviar și auto de produse siderurgice ale căror drumuri se opresc la poarta uzinei din Transnistria.

Astfel, acestea devin firmele de trading și distribuție de produse metalurgice și ciment care, printre altele, vând deșeuri metalice feroase Uzinei Metalurgice Moldovenești de la Rîbnița și îi distribuie acesteia produsele finite în România și alte țări din UE.

Prin aceste firme, România a devenit principalul furnizor de materie primă, adică fier vechi, pentru Uzina Metalurgică de la Rîbnița.

Mai ales după 2018, când Ucraina, principalul furnizor de metale uzate, impune embargo uzinei transnistrene, iar după trei ani, UE interzice exporturile de deșeuri metalice către Moldova din cauză că uzina nu avea autorizație de mediu.

Autorizație prelungită temporar de Chișinău

Abia la începutul anului 2022, Guvernul de la Chișinău a acordat Uzinei Metalurgice de la Rîbnița o autorizație de mediu provizorie pentru a putea relua importurile și exporturile cu Uniunea Europeană. De atunci, Guvernul Republicii Moldova prelungește autorizația temporară a uzinei în schimbul unui preț mai bun pentru curentul electric livrat de centrala de la Cuciurgan, și ea captivă în Transnistria.

În același timp, la solicitarea firmei transnistrene BPM-Trade, Guvernul Republicii Moldova a trimis o scrisoare instituțiilor europene, cerând reluarea exporturilor de deșeuri metalice din UE către Republica Moldova, implicit către uzina transnistreană.

Gaze rusești de la unguri

În ianuarie acest an, Fabrica de Ciment și Uzina Metalurgică din Rîbnița și-au oprit activitatea din cauza crizei gazelor după ce așa-numitele autorități de la Tiraspol au refuzat un grant UE de 60 de milioane de euro pentru asigurarea regiunii cu resurse energetice.

Tiraspolul aștepta ajutorul rusesc, care se pare că a venit după câteva zile, pentru că Vadim Krasnoselskii, liderul autoproclamatei Republici Transnistrene, a mulțumit Rusiei și Ministerului rus al Energiei pentru gazele livrate în regiunea separatistă.

Pe de altă parte, compania MET Gas and Energy Marketing AG din Elveția anunțase că va livra gaze naturale pentru regiunea transnistreană.

Înregistrată în Elveția, MET Gas and Energy Marketing AG este un consorțiu cu proprietari maghiari. Mai multe investigații jurnalistice din Ungaria și Elveția au arătat că respectiva companie a fost controlată de oameni de afaceri apropiați prim-ministrului maghiar Viktor Orban și ar fi beneficiat de favoruri din partea guvernului maghiar.

De asemenea, compania a avut anterior proprietari ruși și a beneficiat de un împrumut de la o bancă rusească ce, după invazia Ucrainei, a ajuns sub sancțiuni internaționale.

Oricum, de aproximativ o lună se pare că uzinele și-au reluat activitatea, deși nu a existat un anunț oficial, iar autoritățile de la Chișinău habar nu au, dar coșurile uzinelor fumegă la greu.

FSB și uzina din Rîbnița

Construită la mijlocul anilor 80, Uzina Metalurgică Moldovenească (în rusă Молдавский металлургический завод – MMZ) este teoretic sub jurisdicția Republicii Moldova, dar practic este captivă în Transnistria, în orașul Rîbnița.

Astfel, toate taxele și impozitele pe care le plătește uzina se duc la bugetul autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, sub controlul căreia se află.

De altfel, MMZ este al treilea cel mai mare contribuabil din Transnistria după holdingul Sheriff și Centrala electrică de la Cuciurgan.

Evgheni Șevciuk, fostul președinte al autoproclamatei republici, declara că MMZ este principalul sponsor în valută al regimului separatist de la Tiraspol.

MMZ și Uzina de Ciment din Rîbnița au fost deținute de compania rusească Metalloinvest a rusului Alisher Usmanov, unul dintre oligarhii cei mai apropiați de Vladimir Putin.

Dar în 2015, Usmanov cedează uzinele statului transnistrean, pe motiv că nu erau rentabile.

Totuși, începând cu 2017, MMZ își triplează vânzările după ce, beneficiind de gaze la prețuri preferențiale din partea Rusiei, costurile de producție i-au scăzut. Astfel devine o companie profitabilă, virând la bugetul statului separatist milioane de dolari anual.

În același timp, MMZ a devenit și un concurent neloial, nimicind toate uzinele de profil din zonă după ce a scos pe piață produse cu 30% mai ieftine.

Fost vicepreședinte al parlamentului de la Chișinău, Alexandr Slusari declara acum nici doi ani: „Nimeni nu știe cine este beneficiarul final al fabricii. Nimeni nu crede povestea că întreprinderea este condusă de așa-zisul guvern al așa-zisei Republici Transnistrene. După ce oligarhul Usmanov a renunțat la controlul asupra întreprinderii, mulți experți, inclusiv serviciile noastre speciale, cred că uzina este controlată de FSB”.

La un moment dat se zvonea că Oleg Babii a devenit chiar proprietarul Uzinei Metalurgice din Transnistria, dar acesta a negat.

Diversificarea afacerilor

Pe lângă menținerea uzinelor din Transnistria care alimentează conducerea de la Tiraspol, firmele dezvoltate de Oleg Babii în România au început să-și diversifice businessul și să facă profituri semnificative.

Din anul 2023, Moldmetal Trading a ieșit cu un profit de aproape 12 milioane de lei la o cifră de afaceri de 400 de milioane. Iar MMS Minerals & Metals Solutions SRL a avut anul trecut un profit de nouă milioane la o cifră de afaceri de 243 de milioane.

Așa că în 2020, Moldmetal Trading SRL se arăta interesată de o parte dintre bunurile companiei Transbordare Vagoane Marfă SA din localitățile Cristești și Dornești.

Dar lovitura cea mai importantă a fost dată anul trecut, în martie, când o firmă a antreprenorului Dorinel Umbrărescu, cel mai mare constructor de drumuri din România, a preluat Combinatul Siderurgic de la Oțelul Roșu.

Cu o lună înainte, Moldmetal Trading SRL și MMS Minerals & Metals Solutions au cumpărat creanțe privilegiate de peste 2,7 milioane de lei și au intrat în comitetul creditorilor de la Oțelul Roșu.

Creanțele de la Oțelul Roșu au fost preluate de firmele legate de Transnistria de la off-shore-ul cipriot Jeri Holding Limited și de la PNT Management SRL.

PNT Management SRL (fosta LDME Asset Management) este chiar unul dintre administratorii fostului proprietar al uzinei de la Oțelu Roșu și îi are ca asociați pe rusul cu cetățenie elvețiană Petr Terebov și moldoveanul Veaceslav Sandu.

Spălătoarele de bani ale lui Poroșenko

Un episod interesant s-a desfășurat în perioada iulie 2019 – martie 2020, când Oleg Babii a fost partener în offshore-ul din Scoția Prime Steel Holding Ltd.

Prime Steel Holding Ltd a fost fondată în 2016 de două offshore-uri din Belize: Poramto Group Ltd și Admiral Group Corporation.

Poramto Group și Admiral Group, conform registrului de afaceri britanic Companies House, au înființat împreună aproape 400 de companii.

Totodată, cele două companii din Belize sunt legate de fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko, iar majoritatea firmelor scoțiene au fost înființate în 2016, la doi ani după ce acesta a devenit președinte.

Patru bănci internaționale au trimis rapoarte către autoritatea de reglementare americană despre tranzacții dubioase, în valoare de zeci de milioane de dolari, legate de Petro Poroșenko prin aceste firme.

Aceste două companii offshore, Poramto Group Ltd și Admiral Group, au apărut și în investigații jurnalistice în contextul scandalurilor de corupție și spălări de bani din Ucraina și încălcarea sancțiunilor economice impuse Federației Ruse.

Pe lângă Poroșenko, organizația Misiunea Patriarhală de Caritate este suspectată că a furnizat ajutor umanitar Ucrainei prin intermediul acestor companii offshore.

Misiunea Patriarhală de Caritate este o organizație a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, aripa obedientă Moscovei, infiltrată de FSB și acuzată de complicitate directă cu forțele ruse și separatiste din Donbas.

După ce fostul președinte prorus Viktor Ianukovici a fost pus pe fugă de o revoltă populară, Petro Poroșenko, care devenise milionar din afaceri cu dulciuri, a fost ales președinte în 2014. În 2019, acesta a pierdut alegerile în fața lui Zelenski și a fost vizat de acuzații de abuzuri și administrare defectuoasă.

Poroșenko a fost bănuit că în 2014-2015, în calitate de președinte, ar fi permis finanțarea milițiilor separatiste din estul Ucrainei, iar bunurile sale au fost înghețate pe perioada procesului. Fostul președinte, acum parlamentar și lider al partidului de opoziție Solidaritatea Europeană, îl acuză pe succesorul său, Volodimir Zelenski, că l-ar persecuta politic.

În luna februarie, Consiliul Național de Securitate și Apărare al Ucrainei a impus sancțiuni împotriva fostului președinte Petro Poroșenko pe baza acuzațiilor de „înaltă trădare”.