Învierea Mântuitorului este o sărbătoare creștină care aduce lumină în suflete oamenilor. Obiceiurile și tradițiile legate de sărbătoarea Paștilor sunt integrate într-un întreg ciclu de sărbători și evenimente, care încep de la intrarea în Postul Mare. Iată câteva dintre tradiții și obiceiuri practicate de creștinii ortodocși.
Numele de Paști își are originea în cuvântul ebraic pesah, care înseamnă trecere. Paștele creștinilor este sărbătoarea Învierii Domnului, adică eliberarea din păcat și moarte, de către Mântuitorul, a tuturor oamenilor.
Paștele este cea mai importantă sărbătoare a creștinilor, și este un prilej de a sărbători momente de bucurie sfântă în familie.
Postul Mare
Obiceiurile și tradițiile legate de sărbătorea Paștilor încep odată cu începerea Postului Mare care durează 40 de zile.
Postul Mare ne amintește de postul lui Moise, dar mai ales al Mântuitorului în Pustiul Carantaniei. Ultima săptămână (Săptămână Mare) este dedicată patimilor, răstignirii și punerii în mormânt a Domnului. Este cea mai aspră săptămână de post.
Bătrânii obișnuiau să mănânce puțin în seara de Florii, apoi nu mai mâncau până în Joia Mare, când se spovedeau și se împărtășeau. Tinerii mâncau în această săptămână pâine și poame uscate, bând doar apă de izvor. În sate se păstra o liniște și o atmosferă de reculegere, de tristețe evlavioasă. Se făceau focuri rituale, se îngrijeau și se curățau gospodăriile, se întrerupea munca la câmp și lucrările mai importante. Se confecționau haine noi pentru sărbătoare. Se tăiau vite și pasări pentru Paște. Oamenii se spovedeau și se iertau reciproc.
Ouă roșii
În cultura populară actuală ouăle se vopses în Joia Mare. Se spune că dacă sunt vopsite în această zi oăle nu se strică tot anul.
Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniță), cu coajă de crin roșu sau cu flori de tei, iar luciul li se dădea ștergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
La moment oamenii folosesc diverse metode pentru a oferi culoarea roșie oulelor. De asemenea, ouăle nu se vopsesc doar în roșu, dar în diferite culori.
Vinerea Mare
Vinerea Mare (Vinerea Paștilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creștinătăți pentru că în această zi a fost răstignit și a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică (în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie), pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii și al vinului, iar în aceeași zi nu se pot aduce două jertfe. În seara acestei zile se oficiază denia Prohodului Domnului.
Sâmbăta Mare
Sâmbăta Mare este ziua îngropării Domnului cu trupul și a pogorârii Lui la iad, de unde i-a slobozit pe toți cei drepți. Este ziua în care se definitivează pregătirile pentru marea sărbătoare a Învierii; spre seară, creștinii se odihnesc pentru a putea participa la slujba de la miezul nopții. Fiind ultima zi a Postului Mare, era obiceiul ca bătrânii și copiii să se împărtășească.
Ziua Învierii Domnului începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte, la miezul nopții, când se consideră că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos.
Sfințirea paștilor
În biserică este obiceiul ca, în această noapte, să se sfințească pâinea numită paști, sub formă de anafură sau anafură amestecată cu vin.
Pasca
Pasca se frământă din făină de grâu, la care se adaugă lapte, uneori și ouă. Pasca are formă rotundă pentru că, în popor, se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde.
Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Între împletituri se pune brânză sărată sau dulce, frământată cu ou și stafide. Pasca se împodobește cu ornamente din aluat, flori, spirale, frunze, etc.
La biserică pasca este dusă într-un coș anume pregătit pentru Paști. După sfințirea din dimineața primei zile de Paști, pasca dobândește puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfințită și se consumă imediat după anafură. Tot în coșul care se duce la sfințit, femeile pun cârnați, ouă roșii și împistrite, colaci, brânză, slănină, drob, usturoi, sare, prăjituri și alte alimente. Acestor alimente, sfințite, li se atribuie puteri vindecătoare.
Carnea de miel
Mielul este simbolul blândeții, al simplității, inocenței și purității. E unul dintre simbolurile Mântuitorului Hristos.
Ciocnirea ouălor
Din noaptea Învierii, salutul obișnuit este înlocuit cu cel de „Hristos a înviat”, la care se răspunde „Adevărat a înviat”, salut păstrat până la Înălțarea Domnului. Este o formă de mărturisire a Învierii și a credinței creștine.
De obicei, cinstea de a ciocni primul oul revine celui mai în vârstă. Se crede că, făcând acest lucru, membrii familiei se vor vedea și pe lumea cealaltă.
După credință populară, e bine să ții minte cu cine ai ciocnit oul prima dată pentru că, dacă din întâmplare te rătăcești printr-o pădure, trebuie să-ți amintești cu cine ai ciocnit oul de Paști și imediat găsești drumul. Băiatul, dacă vrea să ciocnească oul cu o fată, îl încearcă să vadă dacă este tare, ciocnindu-l ușor de frunte.
