Prăbușire economică în Transnistria

Datele furnizate de către economistul Veaceslav Ioniță arată o serie de diferențe economice semnificative între regiunea separatistă transnistreană și malul drept al Nistrului.

Produsul Intern Brut (PIB) și PIB pe cap de locuitor: În 1989, înainte de căderea Uniunii Sovietice, PIB-ul regiunii separatiste transnistrene era mai mare decât cel de pe malul drept al Nistrului. Cu toate acestea, în perioada care a urmat, PIB-ul de pe malul drept a reușit să se recupereze și în 2023 a atins 75% din nivelul din 1989. În schimb, PIB-ul regiunii separatiste transnistrene a rămas la doar 32% din nivelul din 1989. Această discrepanță semnificativă în PIB reflectă diferențele majore în dezvoltarea economică dintre cele două teritorii.

PIB-ul pe cap de locuitor urmează aceeași tendință. În 2023, pe malul drept al Nistrului, PIB-ul pe cap de locuitor se estimează că va fi de 6700 de dolari, în timp ce pe malul stâng al Nistrului va fi de doar 3600 de dolari. Această creștere semnificativă a nivelului de trai în partea dreaptă a Nistrului este legată de reformele economice, acordurile comerciale și sprijinul extern pe care Republica Moldova le-a primit în urma semnării Acordului de Asociere și a Acordului de Comerț Liber cu Uniunea Europeană.

Salarii: În ceea ce privește salariile, datele arată că înainte de 2015, salariile în regiunea separatistă transnistreană erau în general mai mari decât cele din malul drept al Nistrului. Cu toate acestea, începând cu 2015, această tendință s-a inversat. În 2023, salariul mediu în Republica Moldova este estimat la 12450 de lei, în timp ce în regiunea separatistă transnistreană este de doar 7000 de lei. Această discrepanță crescută în salarii reflectă divergențele semnificative în dezvoltarea economică dintre cele două zone.

Prețuri și inflație: În ceea ce privește prețurile și inflația, regiunea separatistă transnistreană a înregistrat o creștere semnificativă a prețurilor în perioada post-sovietică, în special din 2001 încoace. În această perioadă, prețurile pe malul drept al Nistrului au crescut de 6 ori, în timp ce în regiunea separatistă transnistreană au crescut de 9,3 ori. Această inflație mai mare în regiunea separatistă reflectă dificultățile economice și presiunile financiare.

Aceste date subliniază diferențele semnificative în dezvoltarea economică dintre regiunea separatistă transnistreană și malul drept al Nistrului. Reformele economice, acordurile comerciale și sprijinul extern au jucat un rol crucial în consolidarea economiei Republicii Moldova pe malul drept al Nistrului, în timp ce regiunea separatistă transnistreană se confruntă cu provocări economice și sociale majore.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#transnistia #economie #Chisinau

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.