Prețul metalelor a atins maxime istorice. Aluminiul a depășit pentru prima dată pragul de 4.000 de dolari pe tonă

Luni, prețul metalelor și-a continuat tendința de creștere. Astfel, aluminiul a depășit pentru prima dată pragul de 4.000 de dolari pe tonă iar cuprul a atins un nou maxim istoric.

În jurul orei 8:00 GMT, tona de aluminiu cu livrare la trei luni a urcat până la 4.073,50 dolari la bursa de metale de la Londra (London Metal Exchange, LME). Tona de cupru era cotată la 10.777 dolari, după ce anterior a atins un nou maxim istoric de 10.845 dolari.

Cotaţia nichelului a înregistrat o creştere de peste 25%, până la 36.800 de dolari pe tonă, însă în cazul acestui metal nu au fost atinse, deocamdată, maximele istorice stabilite în 2007.

De asemenea, situaţia din Ucraina a impulsionat şi cotaţia aurului, o valoare de refugiu tradiţională, care a depăşit luni pragul de 2.000 de dolari uncia, cel mai ridicat nivel înregistrat după luna septembrie 2020.

Amintim că a crescut și cotația petrolului la bursele internaționale. Preţul barilului de ţiţei Brent din Marea Nordului a urcat duminică seara până la 140 de dolari, în apropiere de maximumul istoric de 147,50 dolari atins în luna iulie 2008.

#aluminiu #cupru #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Dacă ați simțit că buzunarul e gol, e doar o problemă de percepție și de… metodologie. Deputatul Radu Marian, președintele Comisiei Economie, Buget și Finanțe, a găsit explicația salvatoare: sărăcia din Republica Moldova nu e chiar sărăcie, ci doar o confuzie statistică.

Potrivit postării savuroase de pe Telegram, Marian arată cu degetul spre metodologia „depășită” a Biroului Național de Statistică, care ar măsura rata sărăciei după cheltuieli, și nu după venituri. Asta înseamnă, explică deputatul, că moldovenii care consumă puțin nu sunt neapărat săraci – poate doar mai economi sau… mai puțin flamanzi.

Printre motivele pentru care cifrele despre sărăcie ar trebui ignorate se numără și faptul că oamenii primesc compensații la facturi, medicamente gratuite, mese la școală și – foarte important – „în ultimii patru ani, veniturile au crescut mai rapid decât inflația”. Cu alte cuvinte, dacă BNS ar ține cont de toate „darurile guvernului”, am fi deja în rând cu Elveția.

„Este esențial să privim indicatorii în ansamblu”, ne îndeamnă deputatul, sugerând că sărăcia e, de fapt, un artefact birocratic. Iar până în 2026, când se va introduce un nou indicator „multidimensional” și „relativ”, să nu ne grăbim cu concluziile – poate guvernul e generos, dar BNS nu ține pasul.

Cu alte cuvinte, dacă simțiți că trăiți prost, problema nu e la portofel, ci la formulă.