Putin a vorbit la telefon de cel puțin 140 de ori cu șefii altor state. Care este interlocutorul care atrage atenția

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a avut cel puţin 140 de convorbiri telefonice cu lideri a peste 50 de ţări de la începutul anului, potrivit declaraţiilor făcute pentru presa rusă de Iuri Uşakov, un funcţionar al Kremlinului, relatează La Libre Belgique, potrivit Rador.

„În împrejurările actuale şi în situaţia internaţională, apelurile telefonice sunt foarte în vogă şi am fost surprins să văd că de la începutul anului au fost deja 140 de apeluri telefonice cu Putin”, a declarat el.
Vladimir Putin l-a avut ca interlocutor pe preşedintele francez, Emmanuel Macron, în majoritatea timpului pe care l-a petrecut la telefon.

Convorbirile dintre cei doi lideri în acest an ar fi ajuns deja la 100 de ore de apeluri telefonice.

„Evident, nu pot să confirm că au vorbit la telefon exact 100 de ore, dar aş spune că aproape fiecare convorbire între Putin şi Macron a durat peste o oră”, a precizat Iuri Uşakov. „Nu îmi amintesc ca cei doi să fi vorbit timp de mai puţin de o oră recent”.

Potrivit funcţionarului de la Kremlin, au existat conversaţii faţă în faţă între Putin şi alţi şefi de stat când aceştia au mers la Moscova în contextul invadării Ucrainei de către ruşi. Printre aceşti lideri figurează preşedinţii Iranului, Braziliei, Senegalului şi, evident, Franţei.

Poziția lui Macron a fost criticată în repetate rânduri de unii parteneri estici și baltici din Europa, după ce liderul francez a spus că Rusia „nu trebuie umilită” . Criticii acestuia au considerat că Macron subminează eforturile de a-l presa pe Putin să se așeze la masa negocierilor.

Liderul de la Chmapes Elysee a spus, în timpul vizitei sale în România, că Rusia este o putere de temut”, iar „noi nu dorim să avem un război cu poporul rus”.

#lideri #discutii #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Uniunea Europeană pregătește o posibilă înăsprire semnificativă a sancțiunilor împotriva comerțului cu petrol al Rusia, luând în calcul renunțarea la actualul plafon de preț și introducerea unei interdicții generale privind serviciile maritime pentru transportul țițeiului rusesc.

Potrivit unor surse citate de Bloomberg, noua abordare ar însemna că firmele europene nu ar mai putea oferi asigurări, transport maritim sau alte servicii logistice pentru cargourile de petrol rusesc, indiferent de prețul la care este vândut. Măsura ar elimina una dintre cele mai exploatate portițe din regimul actual de sancțiuni.

Plafonul de preț a fost conceput pentru a permite continuarea exporturilor de petrol rusesc, dar la prețuri reduse, astfel încât veniturile Kremlinului să fie limitate. În practică însă, mecanismul s-a dovedit dificil de monitorizat și ușor de ocolit, deoarece aplicarea sa depinde de documente, declarații și lanțuri comerciale greu de verificat, notează Oil Price.

O interdicție totală a serviciilor ar fi o măsură mai dură și mai greu de evitat, reprezentând o escaladare clară a presiunii economice. Oficialii europeni consideră că o astfel de decizie ar simplifica aplicarea sancțiunilor și ar spori eficiența acestora, într-un moment în care veniturile Rusiei din petrol și gaze au scăzut la cel mai redus nivel din ultimii cinci ani, pe fondul prețurilor slabe și al extinderii sancțiunilor.

Discuțiile vin în contextul în care UE urma deja să reducă din nou plafonul de preț pentru petrolul rusesc, de la 1 februarie, la 44,10 dolari pe baril. Totuși, oficialii europeni sunt tot mai conștienți că simpla scădere a pragului nu reduce semnificativ veniturile Moscovei atâta timp cât petrolul continuă să fie comercializat prin rute ocolitoare.

Măsurile recente ale UE, care vizează produsele rafinate obținute din țiței rusesc, au determinat rafinării din Turcia și India să își reducă achizițiile, în timp ce China a preluat o parte din volumele redirecționate, în special prin rafinării mai mici, care cumpără la discounturi mari. Acest lucru a diminuat veniturile Rusiei, însă nu a oprit fluxul de petrol.

O eventuală interdicție a serviciilor maritime ar împinge și mai mult petrolul rusesc spre aceste canale comerciale cu discounturi mari și costuri logistice ridicate și ar face mai dificilă reintroducerea indirectă a țițeiului pe piața europeană prin amestec, relabelare sau rute ocolitoare.

Adoptarea unei astfel de măsuri necesită însă unanimitatea statelor membre, iar unele guverne își exprimă rezervele, temându-se de posibile perturbări ale pieței sau de reacții de retorsiune. În același timp, datele arată că importurile europene de țiței au scăzut anul trecut cu aproape 9%, în timp ce importurile de gaz natural lichefiat au crescut semnificativ, la prețuri mai ridicate.