Republica Moldova, fabrica de medici a Europei! România, staţia de tranzit

18 Iul. 2023, 17:11
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Iul. 2023, 17:11 // Actual //  bani.md

În România profesează în momentul de faţă 56.000 de medici, dar sunt distribuiţi în mod inegal în toată ţara. 24 de judeţe au unul sau doi medici la mia de locuitori, iar două judeţe au sub un medic la mia de locuitori. Prof.univ. dr. Daniel Coriu, preşedintele Colegiului Medicilor România, a vorbit într-un interviu video pentru 360medical.ro, despre paradoxul sistemului medical românesc, în care ţara noastră este campioană în clasamentul european la numărul absolvenţilor de medicină, dar foarte mulţi dintre aceştia aleg să profeseze în străinătate.

În ceea ce-i priveşte pe medicii de import, Republica Moldova este o resursă pentru noi. ,,Prima condiţie ca să profesezi în România ca medic este să cunoşti limba română. Mă îndoiesc să se întâmple acest lucru cu medici din Filipine, Indonezia sau în India”, a afirmat preşedintele CMR.

Există diferenţe majore între programul de pregătire în România şi programul de pregătire în Republica Moldova a medicilor, astfel că mii de medici din Republica Moldova obţin un titlu de calificare în România după care migrează într-o altă ţară europeană.

,,O parte din ei văd în România o staţie de tranzit. Ei vin, îşi obţin titlul de calificare echivalent românesc, după care pleacă”, a explicat prof. dr. Daniel Coriu.

În momentul de faţă România pregătește medici pentru Europa, 3.800 de absolvenţi ies în fiecare an de pe băncile facultăţilor de Medicină din România

,,Oficial Kazahstanul este pe primul loc, România este pe locul doi”, a specificat prof. dr. Daniel Coriu care a participat la întâlnirea regională europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în martie 2023, unde s-a comunicat acest lucru.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

24 Iun. 2026, 21:00
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
24 Iun. 2026, 21:00 // Actual //  Ursu Victor

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.