Rosneft, în criză: Profiturile scad, iar modernizarea rafinăriilor este pusă pe pauză

Rosneft, cea mai mare companie petrolieră din Rusia, a raportat o scădere de 13,9% a profitului net pentru primele nouă luni ale anului, ajungând la 926 miliarde de ruble. În contextul dobânzilor ridicate și al taxelor în creștere, compania ar putea amâna modernizarea rafinăriilor sale, potrivit agenției Reuters.

Conducerea Rosneft, prin CEO-ul Igor Sechin, a criticat politica monetară strictă a Băncii Centrale a Rusiei. „Creșterea ratei cheie a dus la reducerea eficienței proiectelor de modernizare a rafinăriilor, care necesită atragerea de resurse financiare externe”, a declarat Sechin. Compania analizează posibilitatea de a amâna aceste proiecte pentru a proteja interesele acționarilor și a evita pierderile.

Printre factorii care au afectat negativ profitul companiei se numără și majorarea impozitului pe profit la 25% din 2025, ceea ce a dus la recalcularea impozitului amânat, cu un impact negativ de 0,2 trilioane de ruble asupra rezultatului net.

În ceea ce privește producția, Rosneft a extras 138,3 milioane de tone de petrol și condensat de gaze în perioada ianuarie-septembrie 2024, echivalentul a 3,753 milioane de barili pe zi. Compania a precizat că producția a fost influențată de acordul OPEC+ privind reducerea extracției, dar nu a oferit date comparative pentru anul anterior.

De asemenea, Rosneft a reluat programul de răscumpărare a acțiunilor proprii de pe piața deschisă, invocând volatilitatea ridicată a pieței bursiere și necesitatea de a proteja drepturile acționarilor existenți.

Anterior, în noiembrie, surse Reuters au raportat că cel puțin trei rafinării rusești, inclusiv rafinăria Tuapsinskaya a Rosneft, au fost nevoite să reducă producția sau să oprească activitatea din cauza pierderilor financiare generate de restricțiile de export, creșterea prețurilor la petrol și costurile ridicate ale împrumuturilor.

#Rosnefti #Investiții #profit

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Transportul maritim își consolidează poziția de principală axă logistică a exporturilor agricole ale Republicii Moldova, în timp ce calea ferată începe să revină treptat în competiție, arată analiza economistului Iurie Rija pentru sezonul iulie 2025 – ianuarie 2026, potrivit analizei economistului Iurie Rija.

În perioada analizată, exportul celor cinci culturi de bază, grâu, rapiță, orz, floarea-soarelui și porumb, a atins un volum total de 1 710 513 tone. Structura transportului confirmă o tendință consolidată în ultimii ani: transportul maritim domină fluxurile și devine pilonul principal al comerțului exterior cu cereale.

„Din totalul exporturilor din sezonul curent, 779 905 tone au fost expediate pe cale maritimă, ceea ce reprezintă 46% din total. Din 2023, transportul naval a detronat transportul rutier și a devenit principala cale logistică pentru exporturile agricole moldovenești. Potrivit economistului, această consolidare reflectă eficiența economică a loturilor mari încărcate în nave și adaptarea exportatorilor la infrastructura portuară regională, inclusiv utilizarea activă a portului Giurgiulești și a conexiunilor prin bazinul Mării Negre”, suține Rija .

Transportul rutier rămâne totuși un pilon important, cu 605 789 tone livrate în perioada iulie 2025 – ianuarie 2026, echivalentul a 35,5% din total. Camionul continuă să fie soluția optimă pentru livrările rapide, pentru fluxurile către statele vecine și pentru loturile mai mici, oferind flexibilitate într-un context de piață volatil.

Un element de noutate al sezonului este revenirea transportului feroviar. În perioada analizată, pe cale ferată au fost exportate 324 819 tone, adică 19% din total. Este o creștere semnificativă comparativ cu 2024, când ponderea feroviară coborâse la 11%, iar în primul semestru din 2025 ajunsese la doar 4%. În sezonul curent se poate vorbi despre o revenire a căii ferate pe piața exporturilor agricole, aceasta concurând din nou transportul rutier.

Evoluția lunară arată însă o volatilitate ridicată. În iulie, august și septembrie 2025, calea ferată a avut o pondere solidă, de aproximativ 29–30% din totalul lunar exportat, cu volume de 58 666 tone în iulie, 112 036 tone în august și 78 969 tone în septembrie. Începând cu octombrie, majorarea tarifelor cu 7% a redus competitivitatea segmentului, iar volumul a scăzut brusc până la 9 425 tone, cu o pondere de doar 5%. În lunile noiembrie, decembrie și ianuarie s-a observat o stabilizare modestă, dar fără revenirea la nivelurile din debutul sezonului.

Un semnal pozitiv pentru piață a apărut la 5 februarie 2026, când Asociația Exportatorilor a fost informată de operatorul feroviar despre reducerea tarifelor în medie cu 4–5%, ajustare care creează premise pentru creșterea din nou a ponderii transportului feroviar în exporturile de cereale și oleaginoase.

Analiza pe culturi arată o specializare clară a mijloacelor de transport. Pe segmentul maritim domină grâul și floarea-soarelui, cu 292 542 tone și respectiv 232 903 tone expediate pe apă, aceste culturi reprezentând coloana vertebrală a exportului naval, preferat pentru loturile mari și livrările către piețe îndepărtate.

Transportul rutier are o structură mai echilibrată, dar este dominat de floarea-soarelui și rapiță. Floarea-soarelui a atins 280 444 tone transportate cu camionul, iar rapița 154 605 tone, culturile oleaginoase cu valoare mai mare pe tonă putând suporta costurile mai ridicate ale transportului rutier. Acest tip de transport rămâne optim pentru livrările rapide către România și Bulgaria.

În cazul transportului feroviar, cultura dominantă este grâul, cu 234 155 tone, urmat de orz cu 34 775 tone și porumb cu 29 552 tone. Rapița are un volum mai redus, iar floarea-soarelui nu apare în structura feroviară din acest sezon. Calea ferată este utilizată în special pentru cerealele cu volum mare și marjă mai redusă, unde costul pe tonă devine determinant.

Per ansamblu, analiza lui Iurie Rija arată că transportul maritim rămâne dominant și strategic pentru exporturile agricole ale Republicii Moldova, transportul rutier își păstrează rolul flexibil, iar transportul feroviar revine treptat în competiție, semn că piața începe să reacționeze tot mai sensibil la ajustările tarifare și la eficiența costurilor logistice.