Rusia pierde pe o piață globală: O țară mai mică decât Moldova profită de sancțiunile contra Moscovei

27 Apr. 2023, 07:44
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
27 Apr. 2023, 07:44 // Actual //  bani.md

După începutul invaziei lui Putin din Ucraina din 2022, țările occidentale au impus mai multe pachete de sancțiuni împotriva Moscovei, iar Rusia a pierdut piața de energie din Europa. Acum, Rolul Rusiei a scăzut în acest domeniu, iar alte state vor beneficia de acest lucru, precum Qatarul, o țară mai mică decât Banatul, și Statele Unite.

Incapacitatea Rusiei de a achiziționa module de lichefiere (care permit transformarea gazului natural în GNL) îi va împiedica ambițiile. Până în 2030, capacitatea globală de GNL va crește cu 50%, până la 671 de milioane de tone anual, iar cota de piață a Rusiei va scădea, potrivit CNBC.

Rolul Rusiei ca actor global în domeniul energiei este pe cale să se diminueze, iar SUA și Qatarul se numără printre numeroasele țări pregătite să-și umple visteria, au declarat analiștii.

„Cota globală de aprovizionare cu GNL a Rusiei va scădea aproape sigur în acest deceniu”, a declarat Henning Gloystein, director pentru energie, climă și resurse naturale la firma de consultanță Eurasia Group. El a menționat că rolul său în domeniul gazelor naturale lichefiate se diminuase chiar înainte de invazia Ucrainei de către Moscova de anul trecut.

Sancțiunile occidentale, care au rezultat din atacul vecinului său, au redus și mai mult majoritatea investițiilor străine din sectorul GNL al Rusiei. Incapacitatea Rusiei de a achiziționa module de lichefiere îi va împiedica ambițiile, a declarat directorul SP pentru Asia de Sud și Sud-Est, Zhi Xin Chong.

„În acest deceniu, va fi extrem de dificil pentru Rusia să-și extindă capacitatea de lichefiere, având în vedere sancțiunile largi care au fost impuse țării”, a spus Chong. El a adăugat că capacitatea totală a instalațiilor de GNL din Rusia de a produce gaze naturale va rămâne constantă la 37 de milioane de tone în următorii câțiva ani.

Până în 2030, capacitatea totală globală de GNL va crește cu 50%, până la 671 de milioane de tone pe an – iar ponderea Rusiei din această valoare este de așteptat să scadă la 5% de la actualul 6,7%, susține SP.

În 2021, înainte de invadarea Ucrainei, Rusia era cel mai mare exportator de gaze din lume, precum și al patrulea exportator de GNL după Australia, Qatar și SUA. Și se așteaptă ca aceste țări să umple golul de gaze lăsat de Rusia – alături de altele. „Vom vedea mult mai mult accent pe alte țări precum SUA, Mozambic și Australia”, a spus Chong.

În prima jumătate a anului 2022, SUA au depășit Qatarul și Australia pentru a deveni cel mai mare exportator de GNL din lume, potrivit Energy Information Administration. Până în 2030, Chong se așteaptă ca SUA să ocupe 25% din capacitatea globală de GNL, iar Qatarul să constituie 19%, o țară cu suprafață de numai 11.581 de kilometri pătrați, mai mică decât Banatul.

Henning din Eurasia a citat, de asemenea, SUA și Qatarul ca fiind „principalii beneficiari”, deoarece Rusia se retrage din ecosistemul GNL al lumii. „Noile proiecte și extinderi ale instalațiilor existente în SUA, precum și extinderea masivă North Field a Qatarului au fost accelerate semnificativ, pe măsură ce Europa a intrat pe piața GNL anul trecut”, a spus el.

În afară de SUA și Qatar, Marea Mediterană de Est se află și pe lista sa, deoarece regiunea este bine potrivită din punct de vedere geografic pentru a înlocui gazele rusești către țările din sudul Europei, în special Italia, Grecia și Croația.

„LNG-ul din Africa de Est, inclusiv Mozambic și eventual și Tanzania ar putea beneficia, de asemenea”, a adăugat Henning. Cu toate acestea, el a avertizat că „fereastra de oportunitate este relativ îngustă”, având în vedere eforturile Europei de a reduce consumul total de gaze prin restricțiile viitoare privind utilizarea și investițiile în surse alternative de aprovizionare internă.

Uniunea Europeană a dezvăluit un plan REPowerEU la scurt timp după începerea războiului din Ucraina, cu scopul de a crește ponderea surselor regenerabile în consumul final de energie la 45% până la sfârșitul deceniului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.