Să nu dați vina pe Baubau. Moldova riscă să rămână fără contractul la gaz dacă nu auditează datoriile istorice

Acordul dintre Gazprom și Moldovagaz poate fi reziliat dacă nu se efectuează un audit al datoriei istorice. Despre aceasta a declarat viceprim-ministrul, ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Moldovei Andrei Spînu.

Dacă nu se efectuează un audit al datoriei istorice a Moldovagaz față de Gazprom înainte de luna mai 2022, există riscul rezilierii contractului și încetării furnizării de gaze către Moldova. Facem totul pentru a ne asigura că auditul se desfășoară în conformitate cu protocolul semnat cu Gazprom – până în mai 2022”, a spus Spînu.

Guvernul Moldovei a pregătit documentația pentru licitația pentru selecția unei companii care va efectua auditul. El a spus că contractul cu ea va fi plătit în detrimentul fondurilor bugetare.

Săptămâna trecută, în ședința Consiliului de Supraveghere al Moldovagaz, această informație a fost transmisă și reprezentanților Gazprom în consiliu. S-a hotărât ca până pe 25 ianuarie să fie primite propuneri de la Gazprom, după care urmează să fie anunțată o licitație”, spuse Spînu.

La 1 noiembrie 2021 a intrat în contractul de livrare a gazelor pe perioadă de de cinci ani. În urma negocierilor cu Gazprom la Sankt Petersburg în octombrie 2021, partea moldovenească și cea rusă au semnat un protocol suplimentar la contractul de furnizare a gazelor naturale.

Acesta prevede, printre altele, efectuarea unui audit al datoriei istorice pentru a depăși neînțelegerile la acest subiect. Gazprom susține că datoria malului drept al Nistrului este de 709 milioane de dolari, inclusiv penalități. Partea moldovenească consideră că această sumă este prea mare.

În același timp, problema datoriei regiunii transnistrene rămâne nerezolvată. Transnistria primește gaz printr-un singur contract cu Moldova, dar nu plătește gazul. Fondurile acumulate sunt acumulate într-un „cont de gaz” special și utilizate de autoritățile transnistrene pentru acoperirea deficitului bugetar al republicii nerecunoscute. Această datorie a malului stâng al Nistrului este deja de 7,5 miliarde de dolari.

Conform protocolului semnat, raportul de audit trebuie aprobat în ședința Consiliului de Supraveghere al Moldovagaz în luna mai 2022.

#gaz #audit #datorie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.